Cum sa-ti faci MTB-ul mai bun pentru tura urmatoare.

Avem aici adunate 7 moduri simple prin care sa-i aratam biclei putina dragoste si sa o facem sa se miste mai bine weekendul asta. Daca-ti iubesti bicicleta, ea te va iubi inapoi si vei pedala mai bine 🙂

Fa cateva din lucrurile de mai jos in 10 sau mai putine minute, apoi aduna beneficiile in turele urmatoare.

1. Spal-o pentru 3 minute macar dupa fiecare tura.

2. Nu vrei sa o speli? atunci macar curata si lubrifiaza furca si zona monoblocului de la pedalier, eventual curata putin lantul si pinioanele, schimbatoarele… si mai ales unge-le! nu strica 😉

3. Pune-i un lant nou. Suna a fericire felul cum merge si schimba un lant nou (asta daca n-ai pinioanele prea uzate)

4. Opreste scartaiturile pe frana. Curata si regleaza franele, discurile, verifica uzura placutelor inainte sa fie prea tarziu.

5. Ai schimbat placutele de frana? Uzeaza-le putin prin cateva frane puternice din viteza, pentru a ajunge la un contact cat mai bun cu discul de frana.

6. Verifica cauciucurile, presiunea la aer si lichidul anti-pana. Nimeni nu vrea sa te auda plangand ca ti s-a uscat lichidul in roti si acum ai pana 🙂

7. Fa saua sa nu mai scartie, dezasambleaz-o si curat-o, curata si cheia rapida, eventual si interiorul cadrului (acolo unde intra tija de sa).

Acum mergi si pedaleaza!

Silviu Negoita

Category: Uncategorized | LEAVE A COMMENT

October 27

Ce sa iei cu tine in tura MTB de o zi

De multe ori ne-am lovit in turele organizate de noi, de reticenta unor biciclisti (chiar si d’aia mai buni) de a respecta putinele cerinte “impuse”, cerinte ce tin in principal de confortul celui care merge in tura (fizic si psihic) dar si a colegilor de pedala. Nimanui nu-i place sa astepte rezolvarea unei situatii, cand ea putea fi prevenita, nu?! 🙂
Adesea in loc ca fiecare sa-si ia dupa el cele necesare minimului de reparatii, s-a mers pe “lasa ca trebuie sa aiba cineva” sau “se gaseste cineva sa ma ajute, ca eu nu stiu sa repar X chestie”. De aceea acum -pentru ca tot avem ceva timp oferit de vremea urata de afara- lamurim ce sa iei dupa tine intr-o tura MTB de o zi si ceva “de ce?”-uri.

Mai jos veti gasi o lista cu lucruri esentiale pentru ture MTB de o zi. Sa nu credeti ca daca pe traseul ales aveti localitati, veti gasi cu siguranta acolo tot ce aveti nevoie! De cele mai multe ori, daca gasiti un petic si o pompa intr-un sat sa va puteti repara o pana, va puteti considera norocos , personal mi s-a intamplat sa nu gasesc o camera de 29″ nici in orase mai mari ca Fetesti sau Cernavoda. 🙂

Pe langa pregatirea corespunzatoare a bicicletei, pregatirea tehnica personala si informarea despre tura (probabil subiectul unor postari viitoare pe blog), necesarul pentru problemele cele mai uzuale ce pot aparea intr-o tura MTB de o zi -asa cum il vedem noi- ar fi:

1. Pompa
Pompa cu Push CO2 (si cartusele aferente) te ajuta sa te pui in miscare mai repede, insa mini-pompa manuala (de preferat cu cap dublu – auto si presta) este “infinta”, ea te poate ajuta sa umfli roata de cate ori vrei, daca nu ti-a iesit “lipeala” la petic sau n-ai nimerit presiunea dorita. La CO2 insa, daca ai ramas fara cartuse… Iar urmatoarele doua lucruri din lista sunt inutile daca nu ai cum sa umfli roata. 😉

2. Camera de rezerva (2 bucati)
Sa cari doua camere de rezerva este o necesitate pentru ture lungi montane. Penele duble se intampla sau poti sa ciupesti camera (snakebite). Cand mergi in grup, e bine sa ai o camera de rezerva pentru bicicleta ta (ca marime) si una de 27,5″. De ce? Pentru ca se potriveste pe orice tip de cauciuc iar la nevoie poti ajuta un prieten indiferent de rotile bicicletei pe care merge (26, 27.5, 28 sau 29 inch).

3. Kit anti-pana + leviere
Kit-urile antipana ocupa foarte putin loc in rucsac si sunt o necesitate atunci cand deja ati folosit ultima camera de rezerva. Peticele autoadezive se aplica mai usor si mai repede, insa nu asteptati de la ele longevitatea in functionare a peticelor lipite cu agent vulcanizator.
Kit-ul antipana nu te poate ajuta prea mult daca ai lichid anti-pana in camere si nu ai camera de rezerva. Desi nu imposibil, sa lipesti un petec pe o camera cu lichid e o munca grea si fara siguranta izbandei, s-ar putea dupa 500m de pedalat sa descoperi ca trebuie sa reiei operatiunea, pentru ca lichidul ti-a dezlipit peticul.

4. Multi-tool
Niciodata sa nu pleci de acasa fara un multi-tool bun cu presa de lant. Personal optez pentru unul cu imbusi (2.5, 3, 4, 5, 6 si 8), surubelnita dreapta si cruce, Torx T25 si cele mai comune chei de spite. Utilitatea lui ete diversa, de aici si acel “multi” din titlu, astfel ca nu voi zabovi pentru explicatii.

5. Ulei de lant + carpa
Daca pe traseul ce urmeaza sa-l faci te astepti sa prinzi ceva ploaie, treceri multiple de paraie, sau foarte mult praf, ia cu tine in tura un mic recipient cu ulei de lant. Pentru ca lucrurile sa fie facute cum trebuie, ia si o bucata de carpa sa cureti mizeria de pe lant inainte de aplicarea uleiului si excesul de ulei de dupa aplicare.

6. Zale de lant + za rapida (master link)
Pastrand in rucsacul de tura cateva zale de lant (2-3 de la un lant mai vechi) si o za rapida inseamna ca la nevoie poti inlocui (cu ajutorul presei de lant de la multi-tool) zale indoite sau rupte, astfel dupa incident sa poti sa te folosesti de toata gama de rapoarte disponibila pe bicicleta.

7. Ureche de cadru
O ureche de cadru rupta sau indoita poate sa insemne sfarsitul turei sau conversia fortata intr-un single-speed. Ia cu tine o ureche de cadru cu tot cu suruburi de prindere (daca de la rupere pierzi surubul, degeaba mai ai urechea). Daca te gandesti si la colegii de tura, poti sa optezi pentru o ureche de cadru universala, care-si face treaba bine, chiar daca nu la aceiasi parametri de lucru ca cea originala, insa poti sa ajuti un prieten la nevoie. Chiar si asa, nici aceasta solutie nu va functiona pentru oricine – pentru cei cu ax de 12mm de exemplu 🙂

8. Coliere de plastic (bride)
Cateva coliere de plastic in rucsac nu vor fi mare bataie de cap, insa te pot ajuta in multe si diferite situatii. De la aranjarea cablurilor rupte sau desfacute, la inlocuirea unui surub de la foi (daca se desface si cade) sau pastrarea pantofului de MTB bine prins de picior atunci cand o catarama se rupe. De curand am vazut un prieten care pastra colierele de plastic in interiorul ghidonului si le accesa scotand capacul manerului – iam vazut pentru ca le-a folosit sa prinda bine schimbatorul si cablurile de cadru, dupa ce urechea de cadru s-a rupt si a improvizat un single-speed sa poata ajunge acasa.

9. Foaie de ceapa (jacketa de ploaie usoara)
Vremea poate fi schimbatoare, mai ales in zonele montane, chiar daca ai plecat dimineata pe soare, vremea rea poate aparea “din senin” sa-ti strice tura. O jacheta usoara si impermeabila, ce se strange la dimensiuni foarte mici (de buzunar) iti poate pastra calde si uscate zonele vitale ale corpului in caz de o subita ploaie torentiala. Ea poate fi folosita nu numai pe ploaie, dar si ca “vesta de vant” cand urmeaza o coborare lunga iar temperaturile nu sunt mari, sau esti prea transpirat, sau ca sa-ti pastreze caldura corpului aproape, atunci cand exista scmbari bruste de temperatura.

10. Trusa de primul ajutor
O mica truse de primul ajutor impachetata impotriva apei/ ploii este un musai in turele lungi. Bandaje, tifon, servetele dezinfectante si o penseta sunt principalele lucruri pe care trebuie sa le incluzi in kit.
La fel ca toate celelalte lucruri din aceasta lista, trusa medicala este folositoare doar daca stii cum sa o folosesti, iar o intelegere de baza a elementelor de primul ajutor e necesara.

Suma greutatii celor 10 elemente din lista de mai sus e in genere in jur de 1kg, insa cantaresc valoarea lor in aur si merita fiecare gram, pentru confortul tau fizic si psihic, atunci cand ai nevoie de ele.

Pe langa aceste cele mai uzuale 10 elemente “de luat” cu tine in tura MTB, mai sunt cateva optionale in lista: crema solara, servetele umede, strugurel pt. buze, buff, incalzitoare/haine extra, electroliti, isotonic, geluri, etc), cat si cele esentiale, de care nu ne despartim nici in oras:

A. Telefon
Smartphone-urile te pot ajuta in o multitudine de feluri, de la fotografii, aplicatii de monitorizare a ritmului cardiac si statisticile turei, la track-ul GPS si harti diverse, insa in turele de o zi lipsa semnalului GSM si multitudinea de aplicatii deschise inseamna de obicei terminarea bateriei in cateva ore. Daca te bazezi pe smartphone, pentru a combate descarcarea rapida puteti face doua lucruri:
a) Salvati bateria telefonului:
-il dati pe mod avion – daca tot nu aveti semnal GSM, ce rost are sa il tot caute consumand energie?
-inchideti toate aplicatiile care ruleaza in fundal de obicei, dar pe care nu le folositi in acel moment (facebook, wireless, etc)
b) Achizitionati un acumulator extern la care atasati telefonul si care va va mentine toate functiile/aplicatiile dorite deschise pentru cel putin o zi.
Un alt lucru important este sa memorati in telefon un numar cu denumirea “Pentru Urgente”, astfel in caz de evenimente neplacute, colegii de tura sa poata lua legatura cu familia.
Cel mai important lucru la un telefon este insa posibilitatea de a SUNA in caz de urgenta! Deci nu ramaneti far baterie! 🙂

B. Bani
Banii, hartiile ce fac lumea sa se invarta, pot sa-ti faca si bicla sa mearag mai departe. Pastreaza bancnotele cu tine, pe langa faptul ca-ti pot procura berea de dupa tura sau ceva de mancare, pot fi folositi sa astupe (temporar) gaura din cauciuc. Pusi intre camera si cauciuc, impiedica accesul camerei sub presiune in taietura din cauciuc si poti continua sa pedalezi.

C. Lumini
Aproape intotdeauna exista o sansa sa ajungi acasa dupa caderea serii, fie din cauza opririlor dese pentru fotografii, a problemelor tehnice aparute in tura sau a prelungirii socializarii la berea de dupa tura. Oricare ar fi motivul ai nevoie de lumini, o lumina alba pentru fata, destula cat sa vezi pe unde mergi, si un licurici rosu pentru spate trebuie mereu sa mearga cu tine.

Pentru ca e dificil si incomod sa pleci in tura lunga fara rucsac – asta insemnand sa cari asupra ta sau sa prinzi de bicicleta tot ce am scris mai sus, plus apa si mancare – noi recomandam un rucsac cu sistem de hidratare. Pentru ca pe langa faptul ca poti sa ai totul inghesuit acolo fara sa-ti faci probleme de spatiu, apa se pastreaza la o temperatura constanta (nu se raceste sau se incalzeste in functie de vremea de afara, asa cum face in bidonul de pe cadru), nu te incomodeaza deloc daca are o forma ergonomica si prinderi bune,in loc sa transpiri in zona buzunarelor de la produse, transpiri pe coloana insa te protejeaza chiar in cazul unei cazaturi in zona cea mai importanta: coloana.

Indiferent ca sunt in ture mai scurte sau de o zi (si am rucsacul cu mine) prefer sa tin majoritatea “maruntisurilor” la un loc intr-un saculet sau o trusa. Astfel le simt in buzunarul de la spate si pot sa scot alte lucruri din buzunar fara sa pierd cate ceva, sau le gasesc usor la nevoie in rucsacul de tura, pe langa alte lucruri.

Cam asa arata lista noastra. Tu ce cari dupa tine?

Silviu Negoita

Category: Uncategorized | 5 Comments

September 24

Concluzii dupa Turul Dunarii

Au trecut ceva zile de cand m-am intors din Turul Dunarii, insa pot sa va spun ca prima mea experienta de cicloturist a lasat urme destul de adanci incat sa imi amintesc cu placere fiecare zi petrecuta in sa in compania lui Mircea Crisbasanu si a locurilor si personajelor intalnite pe traseul echipei nr.1
Desi nu am fost chiar cicloturist ci am facut cercetare pentru cicloturisti, faptul ca am facut-o la fel ca si ei, din sa, a avut un efect de experienta cicloturistica.
Ca si concluzii, am tinut sa scriu acest post pe blog, in speranta ca poate putina mea experienta va ajuta alti doritori de “ture lungi” sa-si duca cu bine la sfarsit calatoriile.

Din start va spun ca cicloturismul este una din cele mai frumoase metode de a descoperi locuri noi, rimul ti-l faci tu, opririle si detour-urile asisderea, iar daca timpul total al calatoriei nu este o problema, poti sta cat vrei acolo unde gasesti locul care-ti atinge sufletul.
Am avut zile cand am mers mult si am stat putin prin localitati, pentru cercetare, la fel cum am avut zile cand am facut 30km sau am stat ore intregi intr-un loc admirand-ul sau asteptand pe cineva. Din mersul bicicletei apuci sa vezi arhitectura caselor vechi, sa dai buna ziua localnicilor si copiilor care te intampina cu “hello” caci cred ca esti strain, sa intrebi oamenii de o locatie sau alta fara sa “incurci circulatia”.

Fiind cu MTB-ul (are parti bune si parti rele) nu mi-a fost teama ca drumul nu e bun pentru masina pana acolo, sau sunt pietre si nu pot trece ci am pedalat pe orice tip de teren, indiferent ca au fost pe drumuri de pamant prin camp, pietris, asfalt prost/ gaurit sau drumuri asfaltate perfect.
Desi furca amortizata m-a ajutat pe alocuri, mountain bike-ul pe sosea te “tine” in spate putin, cauciucurile cramponate si mai late ruland mai putin zvelt decat cauciucurile mai inguste fara crampoane ale unei biciclete cross/trekking. Astfel ca daca va planuiti o tura cicloturistica si stiti ca va fi predominant pe asfalt, ati putea folosi cu succes furca fixa (mai ales daca aveti coburi si pe fata), de altfel recomandarile cicloturistilor inraiti pentru ture foarte lungi sau in zone izolate ducand cate o bicicleta cu minim de piese/ componente si un necesar cat mai mic de service. Ganditi-va de exemplu ca una e sa gasesti printr-o sat mai izolat un aparat de sudura sa-ti sudezi urechea rupta la furca fixa si alta e un service specializat pentru furca ta pe aer 🙂

Pentru un echilibru mai bun (in vant si la urcare/coborare de pe bicicleta) e bine sa aveti coburile/greutatea cat mai jos, exista portbagaje care au prinderea coburilor mai jos pe roata, asa cum le-am avut si eu, iar deasupra pe portbagaj sa va tineti lucruri usoare si/sau voluminoase gen izopren, saltea, sac de dormit, cort.
Dar intram prea in detaliu in tehnica si nu asta e scopul postului…

Revenind la oile noastre, am sa incerc sa explic “de ce” cicloturism si de ce nu “cu masina”. Facand cercetare, intrebam aproape pe orice locuitor al zonei, de locuri frumoase, oameni gospodari, mesteri, producatori locali sau orice cred ei ca ar fi “de vazut” in localitate, astfel afland de locuri si oameni nebanuiti care insa ne-au bucurat mintea si fericit sufletul. As fi aflat toate aceste lucruri daca eram cu masina? De exemplu tu, te-ai fi oprit la magazinul-birt din sat sa bei ceva rece ca sa afli de o pensiune catre care nu exista nici un indicator si nici o referinta gasita pe internet?

Te-ai fi oprit din drumul tau cu masina sa vorbesti cu cicloturisti australieni si sa le dai indicatii, iar profesorul din sat auzind discutia sa intre in vorba cu tine, pentru ca apoi sa-ti dea numarul de telefon al persoanei care te va gazdui la sfarsitul zilei (nu numai pe tine, dar si pe cicloturistul german intalnit la 30 de minute dupa ce toate acestea s-au intamplat)?

Daca erai cu masina, ai fi primit cadou din toata inima o sacosa cu placinte dobrogene si struguri doar pentru ca ai gresit usa si ai dat peste alti oameni frumosi? Daca nu erai cu bicicleta, ai fi cautat un loc “de pus cortul” la biserica din sat, ca apoi sa afli numarul de telefon si drumul catre singura moara de apa functionala din Dobrogea, sau ai pleca de acolo cu “ghid” care te duce la izvorul cu cea mai buna apa din Tulcea?

Daca n-as fi pedalat dupa masina granicerilor sa-i intreb de locuri de cazare, oare am fi gasit superba casa Varvara, povestea ei si frumosii oameni care au avut curajul sa zica “se poate!”?

Sunt doar cateva exemple care-ti spun cat de special ma simt cand calatoresc pe bicicleta, ca sunt primit altfel de catre localnici, indiferent ca ma privesc cu admiratie sau ca pe un nebun. Ar mai fi libertatea de miscare, aerul curat, fructele si produsele proaspete gasite la tot pasul si multe altele. Unul din lucrurile pe care il gasesti mai des in locurile izolate, e darnicia oamenilor simpli care desi au putin de oferit (sau cel putin asa cred ei), pun ce au mai bun pe masa pentru calatorul obosit.

Pentru vest-europenii intreprinzatori din localitatile mici de pe traseele cicloturistice europene, aceasta modalitate de turism este o sursa de venit serioasa. La nivel european vorbim de sume de ordinul miliardelor cheltuite de cicloturisti pentru servicii si produse in vacantele lor pe bicicleta, bani care ar trebui accesati si de ai nostri compatrioti situati de-a lungul Eurovelo 6 si 13 – mai exact lunca Dunarii, Delta si litoralul. Putini dintre ei insa sunt dispusi sa investeasca (chiar si putin), majoritatea asteapta “sa se faca ceva”. In calatoria noastra am incercat sa le deschidem putin ochii, sa le aratam ca exista surse alternative de venit pe care le pot accesa, cu putina bunavointa si munca. Unii sunt reticenti, altii deja au pornit pe acest drum si-i felicitam, toti insa ar trebui sa inteleaga ca trebuie macar o “cooperativa”, in care nu trebuie neaparat sa-i ofere clientului TOTUL, ci ca se pot strange mai multi oameni intreprinzatori ce ofera calatorului ce are/ poate mai bine: unul cazare, altul mancare, altul un tur al locurilor interesante din zona, altul activitati interesante sau inedite, s.a.m.d. Cel putin eu unul asa vad lucrurile.

Evident ca solutii exista daca “se vrea”, daca esti destul de incapatanat sa te lupti cu sistemul, daca nu esti inca resemnat, insa la tara tinerii (cei care ar trebui sa aiba aceste calitati) sunt din ce in ce mai putini, iar cei ramasi in urma trebuie urniti, invatati, sa faca altceva decat ce stiu. Chiar si asa, totusi cred ca se poate… totul e sa se vrea!

Personal calatoria aceasta a avut un efect de reconectare cu pamantul strabun, cu mine insumi si cu traditiile si obiceiurile de la tara, pe care desi in mare parte “le-am prins” cand eram mic, timpul le-a sters usor usor amprenta. E mare lucru sa “te regasesti”, sa iti fuga din minte lista “de facut” pentru saptamana urmatoare si sa te lasi dus (departe de media si internet) pe bratele intrebarilor mai mult sau mai putin existentiale, dar mereu actuale…

Tin sa multumesc tuturor celor care si-au adus contributia la aceasta frumoasa experienta, Mircea cu al lui “Turul Dunarii”, sponsorilor Giplast Balkans si Mausbike, dar si colegilor din Bike Works care au terminat cu mare succes ce incepusem impreuna: concursul de indemanare pentru copii “Juniorii Pedaleaza”! 🙂 Tuturor va multumesc!

Ca pentru sfarsit de concluzie, va spun doar atat: incercati macar odata in viata, turismul pe bicicleta!

Silviu Negoita

Category: Uncategorized | 4 Comments

September 16

RT: Creasta Măcinilor Integrală

Pentru duminică, 14 septembrie, se anunţa o tură medie spre grea în care ar fi trebuit să se meargă într-un ritm susţinut, astfel încât pe la ora 17.00 să se încheie la bac. Cel puţin asta şi-a dorit/programat Silviu, dar socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din Munţii Măcinului. Ca de obicei, întâlnirea s-a făcut la bac, la ora 8.15, astfel că s-a pornit în tură de la I.C. Brătianu într-un ritm destul de ridicat – cel puţin pentru mine. Cum mă obişnuiesc cu efortul mai greu iau distanţă de cei mai mulţi, dar reueşesc să mă lipesc repede de un grup mai mic; nu ne facem însă probleme – de ce să ne grăbim când la Luncaviţa trebuie să-i mai aşteptăm pe Monica şi Robert care trebuie să vină din urmă întrucât au pierdut bacul nostru? Motive sunt destule care să-mi justifice ritmul de a pedala… Aşa că dăm pedale într-un ritm acceptabil şi regrupăm cu toţii în parcul central din Luncaviţa unde stăm cam o oră până când apar şi cei doi.

Un grup mai mic format ad-hoc de Cristian pleacă mai rapid pentru a ajunge din timp la Galaţi, dar majoritatea preferăm adoptarea unei pedalări mai uşoare. Aşa că drumul către Nifon îl parcurgem destul de bine, mai ales că şoseaua şerpuieşte mult prin pădure – e umbră şi o temperatură acceptabilă. Continuăm apoi pe şoseaua plină de gropi de la ieşire din Nifon către Balabancea, ne oprim puţin pentru alimentare cu apă şi ceva de mâncare, şi direcţia către creasta Munţilor Măcinului pe off-road.

Urcăm încet-încet pe drumul care ne duce până sus, facem o scurtă şedinţă foto la un punct de belvedere, dăm pedale pentru ca apoi să mâncăm puţin şi bine, o luăm iar din loc şi ajungem în zona de pădure, sus pe creastă. Faţă de săptămâna trecută, de la tura organizată de Radu, am găsit peisajul destul de schimbat: frunze multe uscate şi căzute, dar şi ceea ce mi-a dat destule bătăi de cap, şi nu numai mie, ci şi lui Teodor Jagate (ştie el) – crengi multe care ne lovesc din şi în toate părţile. Mai mult, una dintre aceste crengi căzute nu îşi poate găsi loc decât în zona schimbătorului – se îndoie patina, dar bine că am scăpat cu lanţul întreg.

Continuăm drumul pe traseul valonat de creastă, iar apa devine cel mai important subiect de discuţie. Mai avem mult până la Izvorul Italienilor? Cam două ore, apoi o oră şi…Ionuţ face pană. Zăbovim un pic, dar rămâne Radu cu el şi noi ne ducem întins la izvor, unde nu după mult timp apar şi cei doi. Urmează o pauză lungă, deşi e cam târziu – este ora 16.00. Conform planului, într-o oră ar fi trebuit să fim la bac.

Dar de unde…Îmi mai revin după repriza de hidratare, pornim din nou la drum şi ca să evităm o urcare, împreună cu Silviu şi Mihai pe care l-a chinuit o problemă la un genunchi tot drumul pornim pe altă rută ca să regrupăm undeva mai jos, aproape de ieşirea din pădure către Văcăreni. Şi cum sunt înnebunit după coborâri nu durează mult şi…căzătură în praf. Din fericire nu e o lovitură zdravănă, doar la şold mă resimt. Îmi revin şi după jumătate de oră ne întâlnim iar cu toţii, în timp ce Robert meştereşte de zor la schimbătorul de pinioane la care renunţă. Se face în jur de ora 17.00 când intrăm pe drumul plin de praf care trebuie să ne scoată în apropiere de Văcăreni. Înainte cu un kilometru de a intra în şosea Silviu face şi el pană aşa că mai zăbovim.

Mihai şi Cristi pleacă înainte, de aici e uşor, iar noi ceilalţi o luăm din loc ceva mai târziu. Deja încep să mă resimt,oboseala nu îmi mai dă pace. Silviu porneşte şi el rapid, Ionuţ, Teodor şi Radu pleacă şi ei grăbiţi, iar eu rămân mai în urmă cu Monica şi Robert. Din nou probleme mecanice la Robert – mai adăugăm o bucată de lanţ care să-i permită să ruleze single-speed pe un raport favorabil pe foia mare – treaba asta ne ia o jumătate de oră – şi apoi direcţia Galaţi. Mă chinui ceva pe digul către I.C. Brătianu, dar reuşim şi noi să trecem cu bacul de la ora 20.00, cu trei ore întârziere faţă de ceea ce s-a planificat.

Concluzie: a fost tură frumoasă, cu de toate, şi prima în care am parcurs înteaga crestă a Munţilor Măcinului, şi nu oricum – pe bicicletă.

Ovidiu M.

Category: Uncategorized | LEAVE A COMMENT

September 10

Turul Dunarii – ziua 9

Desi multi probabil ar zice ca “nu se pune”, faptele si intamplarile de mai jos ar trebui sa le schimbe parerea.

Trezire grea, la 9.15, la 10.40 sosea in port pasagerul de Tulcea pe care nu voiam sa-l pierd, altfel ma astepta un drum pietruit si gaurit de 8km din Partizan pana la bac-ul de Nufarul, iar apoi alti kilometri valonati bine pana sa trec de Tulcea. Buun… ne-am trezit, hai sa platim cazarea si sa dam comanda de micul dejun (inclus in pret!). Cei de la receptie/ bucatarie/ administratie imi zic (dupa un schimb de propozitii) ca ar fi bine sa fim la bac la 10.00, ca se intampla sa vina si mai devreme de 10.15, iar urmatorul era dupa masa.
Panica! indusa si altui coleg care ca si mine voia sa ia pasagerul, si ca si mine se misca incet, crezand ca are destul timp. Imbracat, bicla pregatita cu tot calabalacul, mancat in fuga, despartirile sunt grele- haideti sa facem o poza “cu totii”, gata si cu despartirea, prins lejer pasagerul (venit pe la 10.20+)

Pasagerul – scump, mai ales la pret: 10 lei biletul pentru bicla, 12,6 lei de non-locuitor al deltei. Asta e, macar nu ajungem plini de praf la sosea, totusi eu mai aveam 80 de km “pe valuri” pana acasa – moment in care ma gandeam: ce bun ar fi un vant din spate

Dar uite Tulcea! Ajungem in port, imbulzeala mai ceva ca la oferte la Penny, marinarii de pe pasager trebuiau sa formeze cordon jandarmeresc ca pasagerii sa poata cobora, inainte ca puhoiul de imbranciti “din spate!” sa ia cu asalt “locurile bune” din pasager. Alt motiv eu unul nu vad pentru care sa existe asa o disperare. Dar am scapat cu viata si cu biclele intregi de acolo si ne-am mai invartit putin prin Tulcea, ba dupa un bancomat, ba dupa bilete la tren, ba dupa un suberek, inainte sa ne despartim si sa incep calatoria “solo” pe malul drept al Dunarii, spre izvoare (ale mele).

M-a uimit numarul mare de cicloturisti din Tulcea: 3 in port la pasager, 2 in gara, 3 in parc citind o carte, la care s-au adaugat inca 2 dupa ce am trecut de dealul de la Somova (foto mai jos cu varful catararii). Cand imi terminam si eu de mancat prajitura in Isaccea, alt cicloturist, cu acesta insa – olandez – am intrat in vorba si i-am oferit cateva informatii utile din zona, pentru bucata de traseu pe care urma sa o parcurga.

Nu mare mirarea mi-a fost ca in Vacareni sa intalnesc intamplator alti doi cicloturisti, francezi, Françoise si Hubert Martin, cu care conversasem anterior turului pe Warmshowers despre posibilitatea intalnirii pe parcursul acestuia (lucru care nu s-a intamplat, planurile celor doua tururi – al nostru si al lor – fiind diferite mult ca si zile). Ei erau pe drum spre Galati, eu incetinisem pentru ca in Garvan venea sotia direct de la munca sa ma mai scape de bagaje, astfel ca Vergi s-a ocupat de bagajele la toti 3 iar noi am pedalat catre bac mai usori (si mult mai usor). Hubert deja vorbise cu prietena noastra Oana (pe acelasi Warmshowers) pentru cazare, iar eu i-am ghidat prin oras pana la ea acasa,

unde se pregatea ospatul: paste cu brocoli in sos de smantana, chec si vin…
Ce final de tura cicloturistica poate sa fie mai frumos de atat? Cu prieteni noi si vechi si familia, la masa, impartasind idei, impresii si pareri.
Multumesc familiei si prietenilor pentru sustinere si sponsorilor Giplast Balkans si Mausbike pentru efortul financiar!

Silviu

p.s. suntem invitati de sotii Martin in Franta sa ne dam cu bicla VDT (velo du terrain = mountainbike) in zona unde locuiesc ei sunt multe trasee… cine se baga? 😛

p.s.s. in caz ca nu ati numarat, am intalnit 12 cicloturisti in aceeasi zi, pe 60km de traseu Eurovelo6… destul de mult sa va dati seama de potentialul cicloturistic roman?

Category: Uncategorized | LEAVE A COMMENT

September 9

Turul Dunarii – ziua 8

Se facuse bine seara cand am ajuns la campingul din Partizani, iar cu tot alaiul de tantari doar ne-am imbracat si am amanat momentul camparii. Ulterior, intrand “mai adanc” in locatie am vazut ca exista si casute, astfel ca am ales sa renunt la a il inghesui pe Mircea in cortul de 1,5 persoane (in care ne-am inghesuit cand n-am avut variante de cazare) si sa aleg casuta. Desi mult spus fobia, aversiunea mea fata de tantari (unul din motivele pentru care nu calcasem pana acum in Delta) statea mai bine in casuta cu plase la ferestre decat la cort.

Baia din camera era un bonus binevenit, chiar daca am observat ca apa calda nu curgea, primul dus fiind unul rece, ulterior am aflat ca “trebuie sa lasi apa sa curga jumatate de ora”, boilerul aflandu-se in capatul celalalt al campingului :)… asa ca dusul urmatoare au avut loc langa boiler, in dusurile comune.

Dimineata fiind, dupa lungile negocieri ale colegilor asupra tarifelor de vizitare a deltei cu barca, ne-am inhamat la o plimbare de trei ore pe canale si lacuri.

A urmat o experienta pe care dorec sa o repet si sa o prelungesc, evident in alte zone si sper macar partial cu bicicleta. Am fost plimbati de 2 barcagii locali care au inteles ca vrem sa privim si sa ne bucuram de locurile mai ascunse barcilor mari (cu multi cai si mult zgomot), astfel ca desi aveam motor, pe portiuni bune s-a mers la relanti. Din discutiile cu barcagiul nostru (eram doua barci a patru persoane), lotca se pare ca a iesit complet din arsenalul locuitorilor deltei, ea fiind folosita doar ca obiect de “recuzita” pe la pensiuni, acum se folosesc ca si ambarcatiuni mici barcile din fibra cu motoare cat mai puternice. Pe de o parte ma intristeaza acest fapt, pe celalalt stau si ma gandesc cat de mult am fi vazut in 3 ore daca trebuia sa tragem la rame?!
Track-ul GPS al turei noastre il gasiti aici: prin Delta cu TD – by Bike Works

Mai sus, printre nuferi am facut o baie in apa limpede, unde ne-am afundat bine in namolul de pe fund – si astfel n-a mai fost asa de limpede :), unii dintre noi s-au apucat sa caute scoici (erau destul de multe pe fund, dar majoritatea moarte) pentru masa de seara, iar cei care n-au intrat in apa au fost pozaci (inca astept fotografiile! 😛 )

Am continuat calatoria prin canale si lacuri a caror nume nu le mai retin, specialistii si pasionatii ornitologi din echipa TD spunandu-ne ce pasari vedem (fain treaba, multumesc!). Dupa pescarusi, egretele erau cele mai multe si cele mai putin sperioase, apoi urmau gainuse de balta, lisite, pelicani, starci cenusii, cormorani, si am vazut si niste pasari mai rare – pasarea ogorului, codalb sau pescarus albastru. Nu va ganditi ca pe toti i-am vazut la 2 metri de noi cum stateau si faceau plaja, au fost observati ori zburand de/pe langa noi (speriati de sunetul motorului), ori la distanta cu puterea ochiului magic denumit binoclu. De altfel birdwatching-ul presupune inarmarea cu rabdare si binoclu sau teleobiective (tunuri) daca vrei sa le mai si fotografiezi.

Ajunsi la zona de protectie Nebunu – unde nu ai voie sa intri cu barca – am debarcat si ne-am catarat in turnul de observatie de pe acel grind, pentru a incerca sa vedem mai bine lacul, din pacate insa zona era lasata de izbeliste, accesul in turn greoi iar vizibilitatea catre lac ingreunata de copacii crescuti in apropierea turnului, asa ca ne-am multumit sa adunam mure (erau foarte multe) si sa revenim la barci.

A urmat calatoria inapoi spre “casa”, putin mai rece pentru cei ce inca aveau haine (slip) uzi pe ei, de la curentul facut de trecerea rapida a barcii prin canale. Noroc ca am fost prevazatori si ne-am luat ceva haine cu maneca lunga, astfel ca intoarcerea “in viteza” n-a fost o experienta negativa. Ce-am platit am si primit, nici mai mult nici mai putin de fix 3 ore de la imbarcare am revenit in bratul Sulina, pentru un apus ce-mi va ramane pe retina o perioada

Dupa dus, fuga de tantari (era ora lor) si masa de seara, a revenit in grup si singurul membru inca pe traseu – Alina Marin – care din Sulina s-a gandit sa mai faca cativa kilometri (vre-o 70) si sa viziteze Padurea Letea, Periprava, Chilia Veche iar abia apoi sa ne intalnim in Partizani. Bravo ei!

Pentru ca era ultima zi de stat in Partizani pentru unii (printre care si eu), la ceas de seara fiecare echipa a facut o scurta prezentare foto a traseului parcurs si a lucrurilor interesante gasite/ intalnite pe drum. Sentimentul pe care il aveam era ca as fi vrut sa fiu cu fiecare din acele echipe, sa vad si sa simt ceea ce ne transmiteau, experientele lor placute din Turul Dunarii.
A urmat petrecerea karaoke, cu care i-am trimis pe majoritatea la somn :))
Somn la 3.00, trezirea urma la 8.30 pentru drumul catre casa – Tulcea- Galati

Silviu

Category: Uncategorized | LEAVE A COMMENT

September 7

Turul Dunarii – ziua 7

Ne-am ridicat mai devreme decat de obicei din pat azi, stiam ca vom avea multe lucruri frumoase de vazut, am presimtit-o din primul mar mancat si prima gura de ceai. Asa ca am mancat micul dejun repede, am multumit gazdelor primitoare si ne-am apucat de mestecat in pinioane spre basilica paleo-crestina. Ajunsi acolo, am gasit un santier in plin avant, fiind duminica insa, era doar paznicul.

Dupa o scurta discutie cu paznicul despre cum sa avem grija ca-s multi oameni rai, am continuat drumul catre urmatorul obiectiv,crama Sarica-Niculitel, pe care insa am gasit-o inchisa (duminica dimineata fiind, probabil erau la slujba.

Asa stand lucrurile, am continuat spre manastirea de maici Saon, unde n-am gasit muncitorii de la crama (nu cred ca ei erau veniti cu Maseratti-ul parcat ostentativ pe gazonul din interiorul manastirii – in loc de parcarea de afara), in schimb am gasit noul trend bisericesc de a transforma curtile interioare in muzee: o moara de vant!

La Saon ne-am tot uitat pe harti, pe goagal maps, in incercarea de a merge pe offroad pana la Parches,si am zis sa incercam un drum care pe harta arata mai putin pieptis decat DN-ul. Zis si facut, jumatate de ora mai tarziu eram pe offroad spre Parches, pe traseu gasind chiar si marcaje cu banda de la concursul Somova Extreme (un “ntz ntz ntz” organizatorilor). Privelistea de sus insa, super!

Ajunsi la biserica din Parches chiar cand se termina slujba, am fost invitati de parintele acasa la el sa luam pranzul (realizat!), iar de acolo spre o locatie frumoasa pe malul lacului

mal de altfel plin de pescari…

N-am zabovit prea mult, mai aveam drum si lucruri de facut si prin alte parti. In 500m insa, o alta locatie, Delta Nature Resort, una de cinci stele.

Dupa resort, cand am zis ca e cam gata zona, niste graniceri ne-au indreptat catre Casa Valvara, o pensiune pe sufletul meu: casa restaurata careia i s-a adaugat mult suflet dar si mult bun gust.

As mai fi ramas acolo, insa trebuia sa ajungem si la cai, asa ca am lasat gazdele (o galateanca de-a mea si un italian) si am continuat jocul de pedale, una sus- una jos, pana am poposit “la cai”, inainte de Tulcea, unde oamenii faceau magiun

Afland ca ultimul bac din Nufarul e la ora 19.00, am fortat putin lantul, trecut prin Tulcea ca vantul (ne-am oprit doar sa-l salutam pe Lucian Micu) Am ajuns la bac numai bine, cu 15min. inainte si ne-am intalnit acolo cu cea mai mare parte a echipelor din TD, ba am avut timp si de o bere 🙂

Urcat pe bac, am vazut cel mai frumos apus din calatorie,

unul de poveste si de povestit. Au urmat 8km pe inserat pe dig spre Partizani unde e campingul/ cazarea de sfarsit de calatorie. Fiind pe inserat, am fost acompaniati de tantari pe toti cei 8km si preferam sa ma intorc dupa cei ramasi mai in urma (drum prost, pietruit) decat sa stau sa-i astept si sa fiu “kilarit”.

Category: Uncategorized | LEAVE A COMMENT

September 7

Turul Dunarii – ziua 6

M-am trezit dimineata, dar dimineata, da?! 8.30 mi se pare cel putin dimineata pentru corp si suflet, mai ales ca m-am culcat dupa 1.30 cand am terminat postarea pe blog. Dar sa revenim… ziceam ca m-am trezit dimineata la 8.30 si bine am facut, altfel la 9.00 probabil faceam gaura in cort de la sperietura (pe care oricum mi-am luat-o putin) cand clopotele bisericii ce se aflau la 3-5m de cort au inceput sa sune, facand aerul sa vibreze. Si m-am trezit numai bine sa nu pierd ospatul…

Am mai lalait-o destul de mult, ba cu service-ul bicicletelor copiilor parintelui, ba cu al bicicletei lui Mircea, si am plecat intr-un sfarsit, dar nu spre Valea Teilor asa cum era planificat, ci ghidati de Iulian, cel mai mare din baietii parintelui Ghenadie din Horia, spre Closca, sa verificam daca cu adevarat acolo este izvorul cu cea mai buna apa din Dobrogea.

Testele trebuie refacute, au fost neconcludente 😀 Ghidul a fost insa dintre cei mai buni, as putea spune chiar ca are vocatie. 🙂
Dupa Closca cel batran si apa cea de aur, am revenit in Horia sa revenim la planul initial, astfel ca pe la 12.00 am reluat planul cincinal, integral dar putin “pe langa” 🙂 Adica spre Valea Teilor si Niculitel dar prin valea Lozovei (aka drumuri de pamant) in loc de drumul “asfaltat” ce trecea prin Alba.

Am ales drumul acesta la sfatul parintelui Ghenadie, pentru ca la capatul lui se afla singura moara de apa functionala din Dobrogea si “haiducul” Stefan Nucu, morarul de apa. Drumul bun, in urcare lina cu trecere peste parau ca sa ajungem la moara, numai ca proprietarul era plecat si (sunat fiind), mai intarzia “pana pe la patru”. Incapatanati de fel, ne-am pus pe asteptat: am mancat, am baut (apa), am facut poze, chiar si atipit putin,

iar la patru fara doua minute nea Stefan isi face aparitia, in caruta cu doi bidivii. Restul… ar necesita o postare separata pe blog. Deajuns sa spun ca moara are aproape 30 de ani, ca a fost construita de el fara nici un plan (doar din amintiri, tatal lui avusese o moara pe acelasi loc cand era mic) si ca macina orice ii dai.

Dupa ce am stat de vorba pret de mai bine de-un ceas despre orice, am lasat bunul om, care desi era bucuros de oaspeti se simtea rau, si ne-am infipt in pedale spre Niculitel, via Valea Teilor.

Nicu care e originar de prin partile locului ne-a gasit repede si o gazda, iar dupa geniala coborare prin serpentine ne-am trezit in fata unui aligote de Niculitel (vin privat, nu de crama), care ne-a tinut de vorba pana la delicioasa masa cu friptura de iepure.
Ne-a tinut putin de vorba si dupa, motiv pentru care la ora asta (21.30) suntem deja in pat 🙂
Am inchinat paharul pentru Giplast Balkans si Mausbike, fara de care degustarile de vinuri alese nu ar fi fost posibile.
Sa fim sanatosi!

Silviu

P.S. si pt. ca nu vrea netul sa mearga, veti servi postarea maine 🙂

Category: Uncategorized | LEAVE A COMMENT

September 5

Turul Dunarii – ziua 5

Dimineata am plecat, evident, de unde inoptasem (in Luminita), dupa un mic dejun copios via Marian, preotul localitatii si al sotiei lui Mariana – frumosii nostri gazduitori. Totul a culminat cu smochine culese direct din copac si cu doua pene rezolvate inainte de prima pedala a zilei.

De aici incolo totul a mers ca pe roate, ca doar nu mergeam pe jos: cu vant din fata gratie codului galben de vant. A fost in schimb soare si astfel mi-au placut mai mult fotografiile ce le-am facut 🙂
In Mesteru, am aflat de ce se cheama localitatea asa – nea Gheorghe Jinga – daca ceva ce trebuie sa fie facut, el are si sculele si cunostintele de “cum se face”

Panoplia de “skill-uri” variaza de la tamplar, fierar (cu forja!), pietrar, la constructor de case, sudor, morar si mandru propritar a doua cazane de tuica insumand 500L. Basca in timpul liber mai era si taran! Chiar daca trupul nu-l mai ajuta ca odinioara, la 80 de ani se misca bine si avea mintea brici. Am stat de vorba cu el vre-o doua ceasuri despre cele lumesti la un pahar de tuica, discutand de la politica la istorie si inapoi.

Mare OM, mare gospodar. Am plecat cu greu, omul e o enciclopedie iar noi avizi de mai mult, insa drumul se cerea batut iar pedala invartita. Spre Cerna deci…

Dobrogea frumoasa, drumul prost ne-au facut sa speram la mai bine, si ne-am oprit in Traianu la o inghetata (mai ajunsesem in zona cand am facut tura de Carjelari), macar de aici drumul era bun, chiar daca vantul “de cod galben” ne-a chinuit.
Cerna si casa lui Panait Cerna. Presupunand ca nu va intereseaza viata si lucrarile lui (desi nu strica), ati putea foarte bine sa mergeti sa o vizitati doar pentru ca e un bun muzeu al satului dobrogean, iar d-na Vasilica (descendenta din neamul lui Panait Cerna) va explica pe indelete daca cereti, detalii despre toate acareturile si viata la 1800.

Si pentru ca era ziua comunei, am mers sa vedem cum se sarbatoreste: muzica si voie buna, oameni de treaba la primarie ne-au ascuns panzerele (aka bicle), iar din greseala am intrat in biblioteca comunei de unde in loc de carti am iesit cu daruri: placinta dobrogeana si struguri 🙂

Tarziu ne-am dat dusi mai departe, in cautarea unei cazari/loc de campare, dar l-am gasit prin bunavointa parintelui Ghenadie din Horia, chiar in curtea bisericii

Un “dus”, mai multe discutii cu parintele si trasul pe dreapta de rigoare.
Voie buna!

Silviu

Category: Uncategorized | LEAVE A COMMENT

September 5

Turul Dunarii – ziua 4

Ajunsi pe seara la cazare in Harsova, n-am apucat sa cercetam orasul, lucru pe care l-am facut dupa ce ne-am despartit de Laurentiu, gazda noastra primitoare. Prima oara am vizitat ruinele cetatii Carsium, sus pe canaralele orasului, evident cu o pozitie si priveliste demna de o fortificatie.

Dupa cetate am vrut sa vizitam geamia, insa doar zidurile si copiii turcilor si tiganilor din zona ne-au intampinat, poarta lacasului fiind ferecata.

Pe Alex din germania l-am plimbat cu noi mult timp, si il simteam ca n-are stare si vrea “sa puna kilometri pe harta”, insa voia sa invete lucruri noi despre romani si Romania, iar asta era sansa lui (dupa mine). Totusi am cautat pentru el oficiul postal, sa poata trimite o carte postala surorii lui ce tocmai nascuse 🙂
O localitate cunoscuta sub mai multe denumiri de-a lungul timpului dar continuu locuita de peste 10.000 de ani, asa cum aveam sa aflam de la curatorul muzeului Carsium, Harsova are multa istorie ingropata sub zidurile caselor, din neolitic pana in zilele noastre.

Mic, dar nicidecum neinsemnat, muzeul traieste mai mult prin darnicia si implicarea angajatilor decat sprijinul “de la stat”, iar eu va invit sa-i treceti pragul pentru a afla povestea locului (orasului).
De la muzeu la 500m mai spre varful dealului, se afla biserica sf. C-tin si Elena, aproape complet renovata, cu cupole aurite, picturi aerisite si vitralii “de toti banii”.

Mi-au placut insa mai mult elementele de arhitectura romaneasca ce se aflau la exterior, decat spatiul generos al altarului laudat de preot, foarte deschis la discutii si “de treaba” si de la care am aflat ca biserica construita la 1904 in doar 4 ani, dupa planurile arhitectului sef al Constantei de la acea vreme.
Dupa istorie si religie, am aflat de un element de distractie “unde vin oameni si din Sibiu, Prahova”, mai exact niste bai termale sulfuroase pe malul Dunarii: mers, vazut, neimpresionat de cada de beton in aer liber, purces mai departe 🙂

De aici poveste ia o intorsatura teribila pentru orice ciclist, facandu-si aparitia teroarea bicicletelor, vantul frontal de Dobrogea. De aici restul de 60km pedalati prin Garliciu, Daeni (unde ne-am despartit de Alex, el mergand spre Pecineaga), Fagarasul Nou, Topolog si pana in Luminita i-am pedalat sub auspiciile terorii sus mentionate.

Ca sa intelegeti mai bine de ce i se zice teroare, imaginati-va relieful delurit al zonei pedalat constant (cu aceeasi viteza) si la deal si la vale :)… adica 12-13 km/h… si da, pedalat si la vale pentru ca daca nu pedalam ne oprea vantul sa ne ia la intrebari.
Ajunsi storsi de energie la destinatie in Luminita, mancarea “de casa” si licorile oferite de gazda noastra -preotul satului, Marian- ne-au mai intremat

destul cat sa jucam si cateva jocuri de remy inainte sa se inchida felinarele.
Acum e ora 00.26 si pentru ca aici abia razbate semnalul gsm (daramite internetul), voi uploada postarea cand gasim o fantana cu net. 🙂
Toodle doo!

Silviu

Category: Uncategorized | LEAVE A COMMENT

Bike Works Blog

Biking and more

Cum sa-ti faci MTB-ul mai bun pentru tura urmatoare.

Ce sa iei cu tine in tura MTB de o zi

Concluzii dupa Turul Dunarii

RT: Creasta Măcinilor Integrală

Turul Dunarii – ziua 9

Turul Dunarii – ziua 8

Turul Dunarii – ziua 7

Turul Dunarii – ziua 6

Turul Dunarii – ziua 5

Turul Dunarii – ziua 4