Turul Dunarii – ziua 5
Dimineata am plecat, evident, de unde inoptasem (in Luminita), dupa un mic dejun copios via Marian, preotul localitatii si al sotiei lui Mariana – frumosii nostri gazduitori. Totul a culminat cu smochine culese direct din copac si cu doua pene rezolvate inainte de prima pedala a zilei.
De aici incolo totul a mers ca pe roate, ca doar nu mergeam pe jos: cu vant din fata gratie codului galben de vant. A fost in schimb soare si astfel mi-au placut mai mult fotografiile ce le-am facut 🙂
In Mesteru, am aflat de ce se cheama localitatea asa – nea Gheorghe Jinga – daca ceva ce trebuie sa fie facut, el are si sculele si cunostintele de “cum se face”
Panoplia de “skill-uri” variaza de la tamplar, fierar (cu forja!), pietrar, la constructor de case, sudor, morar si mandru propritar a doua cazane de tuica insumand 500L. Basca in timpul liber mai era si taran! Chiar daca trupul nu-l mai ajuta ca odinioara, la 80 de ani se misca bine si avea mintea brici. Am stat de vorba cu el vre-o doua ceasuri despre cele lumesti la un pahar de tuica, discutand de la politica la istorie si inapoi.
Mare OM, mare gospodar. Am plecat cu greu, omul e o enciclopedie iar noi avizi de mai mult, insa drumul se cerea batut iar pedala invartita. Spre Cerna deci…
Dobrogea frumoasa, drumul prost ne-au facut sa speram la mai bine, si ne-am oprit in Traianu la o inghetata (mai ajunsesem in zona cand am facut tura de Carjelari), macar de aici drumul era bun, chiar daca vantul “de cod galben” ne-a chinuit.
Cerna si casa lui Panait Cerna. Presupunand ca nu va intereseaza viata si lucrarile lui (desi nu strica), ati putea foarte bine sa mergeti sa o vizitati doar pentru ca e un bun muzeu al satului dobrogean, iar d-na Vasilica (descendenta din neamul lui Panait Cerna) va explica pe indelete daca cereti, detalii despre toate acareturile si viata la 1800.
Si pentru ca era ziua comunei, am mers sa vedem cum se sarbatoreste: muzica si voie buna, oameni de treaba la primarie ne-au ascuns panzerele (aka bicle), iar din greseala am intrat in biblioteca comunei de unde in loc de carti am iesit cu daruri: placinta dobrogeana si struguri 🙂
Tarziu ne-am dat dusi mai departe, in cautarea unei cazari/loc de campare, dar l-am gasit prin bunavointa parintelui Ghenadie din Horia, chiar in curtea bisericii
Un “dus”, mai multe discutii cu parintele si trasul pe dreapta de rigoare.
Voie buna!
Silviu