Primul meu concurs de MTB
Pe 5 septembrie am participat la primul meu concurs de MTB, la Luncaviţa. Fără un obiectiv clar (nici nu aveam cum altfel, dată fiind pregătirea fizică şi tehnică) decât acela să fiu la start la ora potrivită şi să mă lansez în cursa pentru a-mi testa limitele. Fără să-mi fac încălzirea corespunzătoare, cu timp preţios pierdut pe prima urcare până aproape de zona de creastă, când pe ultimii aproximativ 100 de metri am început să depasesc şi eu mai mulţi participanţi, am rămas singur cam pe 70% din restul traseului. Cu depăşiri sporadice de alţi concurenţi, cu circa jumătate de litru de apă băută şi cu o bucată de portocală mâncată în fugă (nici aceea toată), cu ceva timp câstigat pe celelate urcări apărute şi pierdut mult timp (explicabil sau poate nu) pe coborâri, am reuşit astfel să termin traseul. Am pedalat – zic eu – cam la 80% din potenţialul avut în ziua respectivă, prin urmare odată ajuns la finish nu am fost prea obosit.
Clasarea nu putea fi alta decât este… însă aş fi un prefăcut să spun că nu am fost curios de locul ocupat! Dacă mă mulţumeste? Nu. Pentru că ştiu că puteam mai mult dacă eram mai bine antrenat, mai motivat atunci când m-am trezit singur prin pădure (preţ de vreo 15 minute parcă eram la plimbare într-o tură obişnuită, nu la concurs), unde mai punem la socoteala ca stiam traseul destul de bine, parcurgându-l de cam trei ori (m-am mai şi rătăcit) în ultimele trei saptămâni. La fel, prima urcare am facut-o de ”n” ori anul acesta, dar pe o bună porţiune din ea nu am putut respira aşa cum trebuie, unde o senzaţie uşoară de rău de la stomac m-a ţinut captiv într-un ritm prea lejer (o fi tracul?!).
Una peste alta, în ansamblu m-am simţit bine, a fost o experienţă frumoasă pe care vreau sa o repet într-o nouă zi cu soare, tot alături de membrii Bike Works, oameni plini de voie buna si foarte săritori (altfel nu puteam să ajung odihnit la concurs), dar şi de alţi pasionaţi de mersul pe bicicletă cu care ne-am întâlnit, am vorbit, am glumit şi am depănat amintiri în zona de start-finish. Nu în ultimul rând le multumesc celor de la Mausbike care mi-au reglat perfect bicicleta în zilele premargătoare concursului, astfel încât nu am întâmpinat absolut nici o problemă tehnică pe traseu.
Concluzie după Luncaviţa?!! Am înţeles încă odată dacă mai era nevoie că „lupta” cu mine, cu propriile limite, este cea mai grea, ceilalţi concurenţi fiind doar spectatori la ea.
Ovidiu Matache