November 30

Cum sa-ti faci MTB-ul mai bun pentru tura urmatoare.

Avem aici adunate 7 moduri simple prin care sa-i aratam biclei putina dragoste si sa o facem sa se miste mai bine weekendul asta. Daca-ti iubesti bicicleta, ea te va iubi inapoi si vei pedala mai bine 🙂

Fa cateva din lucrurile de mai jos in 10 sau mai putine minute, apoi aduna beneficiile in turele urmatoare.

1. Spal-o pentru 3 minute macar dupa fiecare tura.

spalat-bicicleta

2. Nu vrei sa o speli? atunci macar curata si lubrifiaza furca si zona monoblocului de la pedalier, eventual curata putin lantul si pinioanele, schimbatoarele… si mai ales unge-le! nu strica 😉

curatat-furca

3. Pune-i un lant nou.  Suna a fericire felul cum merge si schimba un lant nou (asta daca n-ai pinioanele prea uzate)

lant-nou

4. Opreste scartaiturile pe frana. Curata si regleaza franele, discurile, verifica uzura placutelor inainte sa fie prea tarziu.

Pull up on Brake cable, then tighten hex to hold it in place

5. Ai schimbat placutele de frana? Uzeaza-le putin prin cateva frane puternice din viteza, pentru a ajunge la un contact cat mai bun cu discul de frana.

placute-frana

6. Verifica cauciucurile, presiunea la aer si lichidul anti-pana. Nimeni nu vrea sa te auda plangand ca ti s-a uscat lichidul in roti si acum ai pana 🙂

presiune-cauciuc

7. Fa saua sa nu mai scartie, dezasambleaz-o si curat-o, curata si cheia rapida, eventual si interiorul cadrului (acolo unde intra tija de sa).

sauajpg

Acum mergi si pedaleaza!

 

Silviu Negoita

July 29

Mult a fost…

Privind în urmă la tura de sâmbata 26 iulie de până la Cârjelari, tură de 140 km-148 km (parerile sunt împărţite) nu pot decât să mă bucur că am reuşit să o duc la bun sfârşit alături de toată lumea. Pentru mine a fost însă o tură a contrastelor…
10527464_358109577647455_8925965902013098817_n 10462886_358109854314094_6333615094478905084_n
Ca de obicei reunirea lotului s-a făcut la trecere bac, primii kilometri de la I.C. Bratianu până la Garvăn i-am parcurs fără probleme, la fel şi dealul de după Garvăn către Jijila. Sub primele raze de soare am pedalat cu toţii într-un ritm bun, a urmat dealul de după Jijila care a cam scos sufletul din mine, pentru că am reuşit să-l abordez într-o viteză cam mare, astfel încât când am ajuns sus am avut nevoie de vreo sută de guri de oxigen straşnice, în repaus. Mi-am revenit după trei minute şi din nou în şa către Măcin unde am făcut o regrupare pentru hidratare.
10552361_358110634314016_1536221808092733551_n 10559752_358111047647308_9086270817351855634_n
Temperatura aerului începea să crească, am avut noroc însă de un uşor vânt din spate ce mi-a dat aripi până la Greci – nici nu ştiu când am ajuns la popasul Angelo, unde nu am zăbovit prea mult, doar o mica regrupare. Am luat direcţia Cerna, unde am mai stat un pic pentru realimentarea cu apă şi apoi tot înainte, kilometru după kilometru sub un soare care devenea tot mai arzător. Direcţia vântului s-a mai schimbat un pic, doar cât să ne fie ceva mai greu, dar fără probleme serioase. Am mai oprit pe ici pe colo să ne regrupăm, ne-am întâlnit inclusiv cu două grupuri de cicloturişti, doi erau din Franţa, iar celălalt din Serbia, Jone, făcea documentare a traseului Eurovelo 6 pentru ECF.
10384104_358111274313952_4623865928026141748_n 13875_358111330980613_844456284039025074_n
După ce o luăm iar din loc, ce îmi dă prin cap: să încerc să stau în roata lui Cristi Toderiţă – o duc aşa vreun kilometru numai şi mă resimt, aşa că renunt şi revin la ritmul meu propriu. După o nouă porţine de şedinţă de bronzare involuntară în pedalare, la o temperatură care ajunsese pe la 30 de Grade, ajungem după un deal mare pe care m-am simţit excelent şi o coborâre frumoasă pe la umbra, la popasul Căprioara. Am stat aici cred că vre-o ora şi jumătate pe puţin: am mâncat, ne-am hidratat, am glumit şi ne-am făcut calcule cam când vom ajunge înapoi la bac, în ideea să-l prindem totuşi pe ultimul.
10502338_358111664313913_3564765946165205608_n 10389703_358111844313895_8629725261407881671_n
Până aici nu am avut probleme, mă simţeam excelent, doar a fost exclusiv şosea. Şi plecăm. De fapt ne întoarcem puţin ca să intrăm pe porţiunea de off-road din traseul ce a cuprins Praporgescu-Cârjelari-Dorobanţu-Traianu-Turcoaia. Pe parcurs trecem si pe lânga un lac superb – Traian – care parcă ne făcea cu ochiul.
10401419_358274834297596_1938559733544231745_n 10525967_358276294297450_3112465313448064540_n
Undeva aproape de Turcoaia trupa organizează ad-hoc un duş de răcoreală sub stropitorile sistemului de irigaţii.
Deja simţeam că parcă nu mai sunt eu – sau poate tocmai că asta sunt: un om sfârşit dintr-o dată, cu câţiva km înainte de Turcoaia… Şi Doamne cât mai e până la Galaţi… Facem pauză de hidratare la Turcoaia, dar degeaba. Nu mă mai ajuta deloc picioarele, trag din greu, reuşesc să mă menţin pe la mijlocul grupului, dar cu efort supraomenesc. Şi ajungem în DN, pe drum către Măcin, iar de aici începe cu adevarat greul pentru mine.
10492034_358112660980480_364863672421409935_n 10532379_358112764313803_4520913753283666834_n
Pierd uşor-uşor contactul vizual cu trupa… văd în zare după câteva minute cum vine cineva cu bicicleta din sens opus: este Silviu care mă întreabă dacă sunt ok. Răspunsul meu: sunt terminat, nu mai pot da o pedală. Mă ia de după guler (rucsăcelul din spate) şi mă duce el un kilometru- doi (nu mai ştiu), poate şi mai mult. Urmează o coborâre uşoară şi îmi spune să încerc să îi iau roata. Reuşesc cu greu să pedalez – tone de plumb am în picioare. Nu îmi amintesc prea multe din porţiunea de până la Măcin, între timp însă am trecut prin toate stările posibile şi imposibile cu un singur gând: fiecare pedală dată mă duce mai aproape de casă. Silviu impune un ritm acceptabil care mă trezeşte uşor-uşor din agonie. În apropiere de Macin cei din faţă s-au oprit şi ei, dar noi continuăm până la intesecţia de DN-uri din oraş.
1468744_358113030980443_2727211322533213365_n 10513364_358113134313766_2647199372888554941_n
Regrupăm cu totii aici şi discutăm dilema: pe unde mergem spre Galaţi, pe la Brăila sau prin Garvăn?  Între timp sunt „forţat” (în sensul bun desigur) să mănânc ciocolată ca să-mi mai revin. Mai beau şi un ceai rece-rece. Îmi doresc în mintea mea să mergem pe la Garvăn, chiar dacă sunt dealuri, chiar dacă este vazut de cei mai mulţi ca fiind traseul mai greu. E un paradox pe care nu ştiu dacă îl voi putea înţelege vre-odată: dacă e deal e bine, dacă e plat sunt vai de capul meu… Poate că nu urc într-o viteză ameţitoare, dar mă simt bine. Şi…victorie: Silviu spune că mă duce el pe la Garvăn, apoi toţi se hotărăsc să meargă pe acolo, mai puţin Robert care e Brăilean.
10351150_358113364313743_8375423758393943249_n 10481147_358113340980412_2996493869184134900_n
Pornim, încep să urc, mă simt bine şi iau ceva distanţă, nu mai văd pe nimeni în spate, pedalez într-un ritm bun, mai cobor un pic, mai urc, parcă am aripi (de ciocolată!), şi tot aşa până la Garvăn. De aici mai scad un pic viteza pe plat dar reuşesc să ajung cu bine la bac, unde ne strângem cu toţii. Trecem cu bacul de la ora 20.00 şi suntem acasă.
10561532_358277354297344_2041759761676502386_n 10348439_358277410964005_8574556304701218923_n
Concluzie: Au fost 12 ore foarte frumoase de pedalat alături de oameni buni, şi surpriza… aş repeta o astfel de tură lungă oricând. Nu vreau să caut explicaţii pentru stările prin care am trecut, să spunem doar că a fost o zi aproape perfectă.

Ovidiu Matache

July 14

RT: „Competiţie” pe traseul Măcin XC

Lucrurile  au pornit de la o discuţie cu Silviu şi s-au petrecut în felul următor: săptamâna trecută, întrebându-l unde am putea pedala în week-end, m-a întrebat la rândul lui dacă am vreo idee, iar raspunsul meu a venit prompt: „la Măcin că e frumos”. „Iar Măcin?!” – a fost reactia lui, după care a continuat – „ok, mă gândesc la o altă variantă faţă de săptămâna trecută”. Zi şi făcut: în scurt timp a apărut pe Facebook evenimentul „Tura MTB – traseul de amatori Măcin XC”.
15193_354846607973752_4592826958697121324_n 10341685_354846714640408_3508168720412084577_n
La „start”, în Greci de data aceasta, s-au aliniat duminică dimineaţă 14 „concurenti” din Galaţi şi Brăila, ba şi un competitor din Olanda, toti cu gânduri extrem de ambiţioase: să parcurgă acest traseu într-un ritm acerb… adecvat fiecărui „adversar” (n.a. – exceptând, desigur anumite porţiuni unde entuziasmul specific oricărei competiţii a dat liber la frâu sau frâna oricui, după caz). Şi s-a pornit în cursă: la început fiecare îşi măsura „adversarii şi s-a pedalat uşor, de „tatonare”, de încălzire, ca doar era soare afară. Şi dintr-o dată ne-am trezit în adevărata zonă de start-finish a concursului Măcin XC din iunie unde s-a propus foarte „serios” de către unii să ne întoarcem deoarece s-ar putea considera că am facut traseul.
10336648_354846994640380_5297958745453044223_n 10478925_354847024640377_7185641002929386107_n
Dar noi suntem sportivi serioşi şi dacă tot am intrat în „competiţie” trebuie să procedam în consecinţă. Cei mai experimentaţi dau dovadă de fairplay şi ne spun că urmează o urcare lungă, abrupta şi ar fi bine să ne conservăm energia. „Să fie oare un truc? Să ajunga ei primii sus?”. Dar  începe cea mai „uşoară” porţiune a traseului – panta cea lungă şi frumoasă: unii pedalează lejer, alţii se duc ceva mai în faţă, dar se înaintează, trec unii pe lânga alţii, aceştia rămân în urma, iar devin primii, „lupta” e „strânsa” mai ales că se fac şi poze – („se trage tare”) şi lucrurile continuă tot aşa până sus.
10527723_354847331307013_8701628197156758791_n 10460505_354847304640349_24199227492442267_n
Şi se aude: “gata!”. Am ajuns în zona de creasta, regrupăm să facem poze, să mai vorbim unii cu alţii, ca aşa e la concurs  – plutonul trebuie să fie compact, ori greşesc?! Şi începe parcurgerea traseului la înalţime pe aceeaşi reţetă specifică: urcăm, coborâm, urcăm, coborâm, râdem cu un ochi cu altul ne concentram la porţiunile mici cu namol care se (des)prinde uneori de noi. Dar le lăsăm repede în urmă şi ajungem în zona Ţuţuiatul, unde luam apa de la Izvorul Italienilor şi pe nepusă masă, punem noi masa. Aşa e la concurs, trebuie să se manânce bine: şi nu de pe bicicletă, ci toată lumea într-un larg consens. După o pauză „scurtă” în jurul a 30 de minute, dacă nu şi mai mult, timp în care fiecare a putut să se odihnească, hidrateze şi să mănânce bine, apoi s-a trecut la o etapă grea care a necesitat efort, nu glumă: o poza de grup bine făcută (mai multe poze găsiţi pe Facebook).
10445505_354848001306946_3352673860621458732_n 10479064_354848167973596_445872748335413540_n
Se pedalează bine în continuare, semn că la concurs nu e de glumă şi începem să coborâm fiecare după puteri, când surpriza: coborâtorii buni îi aşteaptă şi pe ultimii concurenţi care vin “ca vântul şi ca gândul”. La bancuţă de la ieşirea din pădure s-a făcut regruparea, apoi mai urcam un pic ca să începem coborârea finală spre Greci, unde ajungem după circa patru ore (cred!) de când am plecat. În această localitate, până la maşini, suntem aşteptaţi de o mulţime de susţinători  care ne aplaudă frenetic.
10521343_354848967973516_5610800464154142304_n 10475930_354849074640172_4456294810942696754_n
Dar să ştiţi că nu s-a terminat aici evenimentul, urmând la popasul Angelo festivitatea de premiere cu mâncare, suc si bere.

P.S.: Cine credeti că a câştigat? Ca să aflaţi trebuie să concuraţi! 😉

 

Ovidiu Matache

July 9

100 de „motive” pentru 100 km

(Galati- Luncavita- Nifon- Creasta Muntilor Macin- Jijila- Galati – 6.07.2014)

1. Duminica – decât o alta zi obisnuita în oras, mai bine pe drum cu bicicleta
2. Ora 6 – cine se scoala de dimineata…departe va ajunge
3. Ora 7 – voie buna la bac
4. Pe bac – discutii în asteptarea intrarii pe traseu
5. Pedalare usoara pâna la iesire din I.C. Bratianu

10527315_353032958155117_7608819277658336247_n 10478219_353033078155105_1705665996658676813_n
6. Înca e racoare
7. Ritm ceva mai sustinut pâna la Garvan
8. Unii zboara (n.a. – Cosmin, Radu, Cristi), altii încearca
9. Miros urât de la ferma de porci din apropiere – iahhh!
10. Dealuri!!!
11. Înca pedalam, deci existam
12. Si se apropie Luncavita
13.  Pauza?!! Ne oprim! Ce binee!
14. Realimentare si ce bine ca trebuie sa-l asteptam pe Dan care a venit cu urmatorul bac
15. Mi s-a dereglat schimbatorul de pinioane; Silviu îl provoca pe Cosmin sa mi-l regleze si în plus primesc bonus si o lectie tehnica

13850_353033504821729_4326791398865800105_n 10514481_353033694821710_8503870902563086554_n
16. Apare Dan dupa atât de putin timp!
17. Sedinta foto în parcul de la Luncavita plus o gustare rapida
18. Din nou pe bicicleta …catre Nifon
19. Prima data pe aceasta portiune de traseu
20. Peisaj foarte frumos
21. Aer curat
22. Padure
23. Pedalam la umbra copacilor
24. Scurta oprire la Cetatuia unde e plin de motociclisti
25. Urcam pe biciclete si tot la deal pe sosea
26. Motor turat în departare se aude
27. Dintr-o data, cum trece de unii dintre noi – poc!
28. Ne întoarcem sa vedem ce a patit nefericitul motociclist
29. E ok, putin zgâriat, din motor curge lichid
30. Apare Silviu, mai stam un pic cu „biker-ul” – ne spune ca se descurca si plecam
31. Peisaj superb!
32. Chiar daca urcam suntem ok
33. Unii oameni taie crengi de tei, iar Silviu se ia de ei (rimeaza?!)
34. Si pedalam ca mai e mult pâna departe
35. Se vede Nifon
36. Mai si coboram un pic
37. Regrupam la Nifon
38. Mâncam si ne realimentam cu apa
39. De aici e greu
40. Intram pe off-road

10478219_353033844821695_3233046276377370659_n 10492042_353033998155013_5668351456268608737_n
41. E cald
42. Foaie mica, pinion mare/caldura mare
43. Nu vad padurea din cauza copacilor… sau ochelarii s-au aburit tare
43. Dar este acolo si ne apropiem
44. Panta abrupta catre traseul de creasta
45. Cei pregatiti urca sustinut
46. Reusesc si eu sa ma alipesc grupului în asteptare un pic mai sus
47. Pe aici te poti rataci usor
48. Drumuri multe, padure deasa
49. Plus carute cu lemne
50. Stânga? Dreapta?
51. Sunt strigat! Dar vin si eu/sunt aproape, dar invizibil
52. Bine ca s-a mai domolit panta
53. Si e umbra…
54. Pedalam oarecum pe curba de nivel
55. Urcam/coborâm/urcam/coborâm
56. Pauza. Ce binee!

10527867_353033858155027_7798467386865088945_n 10494752_353034114821668_8156867963310646837_n
57. Dar nu mai sunt asa bine… trag din greu, rasuflu abia-abia
58. Procedez pentru un ritm mai scazut
59. Îmi revin si ma bucur de peisaj
60. Mai pedalam si ajungem deasupra izvorului
61. Nu mai am vointa/putinta de a coborî sa-mi umplu un bidon
62. Cristi îl ia si pe al meu
63. Manânc, mi-e foame
64. Sarpeee! Dar fuge repede din drum

10452343_353034268154986_6644385643702228923_n 10400023_353034241488322_4155382530771895206_n
65. Urcam pe biciclete si iar pedale
66. Mai urcam, mai coborâm si tot asa
67. Ma simt bine, dar…
68. Coborâre!!!!
69. Lunga, cu pietre care ies ici-colo când nu te astepti
70. Îmi „plac” coborârile tare mult si … ele mie
71. Mâinile pe frâne care scârtie asurzitor la bicicleta mea
72. Si iesim din padure; o bancuta la umbra; pauzele scurte si dese, cheile marilor succese

10494798_353034524821627_175233563957461219_n 10516736_353034801488266_3534558876923434511_n
73. Urmeaza însa o calatorie prin soare pâna la Jijila
74. Urcam apoi coborâm pe cea mai „ciudatica” portiune
75. Mi se zdruncina toate în mine
76. Creierul meu zburda…
77. Off….am scapat

983717_353035164821563_4214764692485765264_n 10262155_353035228154890_2339914659622689513_n
78. Dar mai e mult pâna la Jijila
79. Soare arzator
80. Praf mult, pe alocuri si de 10 cm grosime daca nu si mai mult
81. Usoara alunecare, parca sunt pe gheata, dar ma redresez
82. Dau mai usor si în sfârsit…drum pietruit
83. Apoi asfalt si popas la un magazin la Jijila
84. Hidratare si mâncare/oboseala mare
85. Urcam din nou în sa si directia Garvan pe sosea

10431506_353035491488197_1227412987575274906_n 10424247_353035451488201_2539816680605022708_n
86. Si o scurtam încetisor pe un drum printre case, iesim din nou în sosea
87. Iar Garvanul ramâne în zare…
88. Ne grabim sa prindem bac-ul de 15.00?
89. Raspuns afirmativ din partea lui Silviu/negativ pentru trairile mele fizice
90. Merg în roata lui…e mai bine
91. Silviu pleaca apoi sa ia bilete din timp
92. Ma straduiesc sa vin si eu cât mai rapid
93. Reusesc si ne regrupam cu totii la bacul mic
94. Obosit si fericit
95. Coborâm de pe bac si …hai la terasa, (unii)

10513318_353035568154856_4792218472578818590_n 10509517_353032871488459_2821352421394284633_n
96. Berea meritata
97. Impresii frumoase
98. Trairi
99. Bucurii
100. Un traseu absolut fantastic; aviz amatorilor – poate da dependenta!

 

Ovidiu Matache

 

June 18

Partea „nevăzută” de la Măcin XC 2014

Sâmbătă – 7 iunie 2014. Ora 8.00. Undeva în Munţii Măcinului, în zona de start: „Mutaţi generatorul!”, „Unde-i banda de scotch?”, „Lipseşte un băţ de la cortul ăsta! Stai că l-am găsit”, „Unde-i Silviu?”, „În cutia asta sunt pachetele de concurs?”. Se vorbeşte mai mult monosilabic, iar o mână de oameni cu tricourile „BikeWorks” este într-un „du-te vino” continuu. Nu reuşesc decât să schimb câteva vorbe cu unii dintre ei. Răsar de nicăieri „mecanturiştii”, toţi cu tricouri portocalii – ştiu ce au de făcut şi pleacă repede pe traseu la punctele de alimentare cu toate cele necesare.
Fetele de la BikeWorks şi câţiva voluntari pun la punct pachetele de concurs la pavilionul verde. „Nu parca maşina acolo!”, strigă cineva. Mai trebuie ridicate câteva pavilioane – împreună cu Mihai, Adi şi Sorin trecem la treabă. Ne mai ajută şi alţii. Se mai cară cutii, se munceşte de zor. Liviu, MC-ul, face probe la microfon, anunţă toate evenimentele, pune muzică rock – vrea să se convingă poate că ne-am trezit de-a binelea. Radu aleargă şi el de colo-colo. Silviu merge să verifice fiecare detaliu. În câteva minute totul este pregătit, iar primii concurenţi vin să-şi ridice pachetele de concurs. Mai în spate, pe pirostrii fierbe la ceaun fasolea cu ciolan. Se amplasează şi dozatoarele de bere. Spectatorii se bucură din plin şi îşi dau coate.
DSCF7748 DSCF7751
„Se fac înscrieri şi la faţa locului?”, întreabă cineva. „Da, mergi repede că trebuie să se dea startul”, îi răspunde un concurent. Se aglomerează repede la pavilionul pentru înscrieri. Vergi şi Bianca împreună cu voluntarii fac totul să decurgă conform planului.  În jur se râde, se spun glume, unii concurenţi se urcă pe trainnere, dar încordarea pluteşte în aer. Startul se amână cu câteva minute pentru ca nimeni să nu rămână în afara concursului. Sunt în jur de 300 de concurenţi. „Vă rugăm să vă aliniaţi la start!”, se aude la un moment dat în boxe. Nu durează mult şi … „3,2,1, START!”. Este puţin trecut de ora 11.00.
Concurenţii au plecat, dar organizatorii mai au mult de lucru. Urmează cursa pentru copii la care se fac înscrieri la faţa locului. Se pleacă repede către zona amenjată pentru aceştia. Sunt unii micuţi fără căşti de protecţie!!! Vergi nu îi lasă să plece în cursă până când nu sunt împrumutate câteva căşti de la câţiva copii mai mari. Acum totul este în regulă: se dă startul, iar micuţii dau la pedale cât pot de tare, fiind susţinuţi puternic de părinţi şi un public numeros, captivat de cursă. Trec toţi linia de finish în uralele spectatorilor.
DSCF7752 DSCF7765
A trecut şi acest moment. Încep pregătirile pentru decernarea trofeelor şi diplomele. Se amenajează scena unde va avea loc festivitatea de premiere. Se mai mută din lucruri în zona scenei şi nu nu trece mult şi apar şi primii concurenţi de la amatori şi elite. Toţi care ajung primesc medalii de finisher. Concurenţii sunt obosiţi, dar fericiţi. Discut cu mulţi dintre ei: s-au bucurat de o cursă spectaculoasă şi toţi promit că vor reveni cu mare drag la ediţia de anul viitor.
Îl zăresc pe Silviu cum discută cu cineva de la Parc. Vreau să-i iau un mini-interviu, dar fuge repede să supravegheze modul în care se pregăteşte festivitatea de premiere. Într-un final reuşesc „să-l prind”. Pare mulţumit de felul în care s-au derulat lucrurile. Îl întreb şi de Măcin XC 2015.  „Evident nimic nu este perfect, probabil sunt şi persoane care vor avea anumite nemulţumiri, dar în general feedback-ul e bun. Dacă totul va fi bine, anul viitor facem şi Măcin XC, ediţia a treia”, îmi spune, printre altele. Pleacă repede în zona de premiere.
DSCF7781 DSCF7786
În spatele scenei s-au afişat rezultatele. Concurenţii şi susţinătorii lor se îngrămădesc la liste. „Parcă ne uităm la rezultatele de la examen”, se aude de undeva din spate.
Fetele mai au de scris diplomele pentru câştigători, sunt aranjate şi trofeele şi medaliile. Festivitatea de premiere începe în jurul orei 16.00, iar câştigătorii sunt aplaudaţi. Cei de la BikeWorks pot răsufla uşuraţi – au reuşit cu ajutorul voluntarilor să organizeze unul dintre cele mai frumoase concursuri de MTB, după cum mi-au spus mulţi dintre concurenţii cu care am discutat.
DSCF7793 DSCF7811
Şi nu a fost uşor. Organizatorii s-au preocupat de acest concurs încă de la începutul anului: s-au stabilit contacte cu autorităţile, s-au obţinut aprobări, s-au decis traseele, s-a alergat după sponsorizări, mese, scaune, pavilioane, trofee, medalii, numere de concurs, s-a făcut promovare, s-au ţinut şedinţe peste şedinţe, etc.
Sâmbătă, 7 iunie, concurenţii, susţinători şi spectatorii au văzut doar o parte din ceea ce a realizat BikeWorks. Personal am putut vedea că şi numai câţiva oameni inimoşi, în regim strict de voluntariat, pot crea o poveste foarte frumoasă. Iar în week-endul abia încheiat aceasta a fost „Măcin XC 2014”.  BikeWorks însă nu se opreşte aici!

Ovidiu Matache

May 21

Da-i cu glodu’ pan’ la ziua! – varianta Xc Race Sarata Monteoru

Buna ziua si bine v-am regasit. Incep relatarea evenimentului mai sus mentionat si anume ” XC Race Sarata Monteoru” organizat de XC Riders Buzau. Dupa multe planificari, discutii , vise si alte controverse am decis noi cei din Bike Works sa participam la acest concurs. Aparent aceste discutii au ajutat intr-un final si ne-am adunat undeva la 15 membri activi si simpatizanti. Cu ajutorul partenerului principal Giplast Balkans am putut incarca intr-o duba oferita de ei mai multe biciclete si astfel transportul a fost cu mult usurat.

10365557_841741192522300_724404704593635273_o

     Duminica 18 mai am incarcat bicicletele in duba pusa la dispozitie de sponsorul nostru Giplast Balkans, am mai pus si pe masini si dusi am fost. Stresul de pana in ziua concursului a fost cel evident – oare cum o sa fie vremea? Ei bine… vremea pe tot parcursul zilei de concurs a fost cum nu se putea mai buna: soare puternic , mici adieri de vant… ideala pentru o competitie. Insa stresul simtit de fiecare din noi inca dainuia… oare cum o fi traseul dupa o saptamana de ploi torentiale? Si raspunsul nu a intarziat sa apara. La ora 10.30 s-a dat startul comun. Prima parte a fost o urcare pe asfalt destul de lunga, de aici o mare parte din concurenti au recurs la inevitabilul push-bike. Apoi s-a intrat pe off road unde urcarea a continuat. Toate bune si frumoase…eu cel putin ma relaxasem cand am vazut pamantul uscat cu mici pete de umezeala pe ici pe colo. Stress-ul incepea sa dispara… asta pana cand am intrat cu adevarat in padure si acolo a inceput adevarata competitie. Noroiul era ca la el acasa , balti in care puteai lejer sa-ti scufunzi roata intreaga (avantaj 29er-ii), urcari in care trebuia sa iei bicicleta in spate sau chiar sa o arunci in fata si apoi sa vii si tu dupa ea. Pe unele portiuni , nefiind ajutat de incaltamintea care aluneca continuu a trebuit sa ma agat de copacii de pe marginea drumului si sa ma ajut de ei pentru a putea urca , tragand dupa bine Scott-ul meu de 13kg care dupa acumularea de glod parea ca avea acum pe putin 30. Dupa urcarile grele au urmat si niste coborari spectaculoase si tehnice… deliciul meu as putea adauga. Daca pe urcari am suferit, m-am relaxat pe coborari si zambetul mi-a reaparut.

10334345_873231709360143_6178176018522756882_n

     Am reusit sa termin cursa intr-un timp decent situandu-ma undeva la jumatatea clasamentului… dar ca amator ce ma aflu m-am bucurat ca am reusit sa o termin si sa ma si distrez copios impreuna cu ceilalti “suferinzi” de pe traseu. Dupa ce am terminat toti cursa am stat si am povestit ore intregi despre fiecare portiune a traseului si ce peripetii am mai intalnit pe drum. Cred ca pana la urma stress-ul pe care-l credeam noi a fi traseul cu noroi a fost de fapt punctul forte al distractiei. Intreband colegii,  majoritatea au concluzionat ca a fost o experienta grea dar placuta.

     Mi-a placut , cu sau fara noroi cu siguranta in 2015 ma voi intoarce la acest eveniment. Il recomand si celor care au avut dubii daca sa vina sau nu.

Terminat si afara ,

LeeView

Category: LeeView | LEAVE A COMMENT
April 9

Garboavele XC 2014

Anul acesta concursul a avut loc pe 5 aprilie, pentru mine fiind primul concurs din noul sezon. Mă pregătisem mult pentru el şi îmi doream să ajung în primii trei la finish, însă vremea se anunţa rea în ultimile zile şi asta mi-a stricat toate planurile, pentru că nu dau randament pe vreme foarte rece, simt că nu pot respira bine si inghet foarte repede. Pe langa temperatura groaznic de rece care nu ma lasa sa respir, batea vantul, ca apoi sa vina si ploaia rece de pe tot parcursul ultimelor 3 ture (eu am avut de facut 5). Deci, a fost in plina desfasurare vremea care nu-mi place absolut deloc.
10153982_330485963743150_1501195596_n   10247220_330486973743049_794708692_n
Tot pe la tura a 3-a au inceput si cazaturile. Prima a fost pe coborarea intre copaci, unde am lovit cu genunchiul de cadru si mi-a amortit tot piciorul drept… nu puteam sa merg asa ca mi-am pus fundul tot pe bicicleta si cu piciorul in aer mi-am dat drumul usor la vale printre copaci. Si asa am mai tinut-o in trante toate turele pana la final… trante luate din cauza noroiului si a cauciucurilor uzate in sezonul trecut (inca nu am apucat sa le schimb). Am fost multumit ca am reusit sa urc pe bicicleta cu o singura foaie de 32 (folosesc 1*10) pe toate urcarile , in afara de cea de la casa padurarului (cea scurta si abrupta dupa coborarea printre copaci) in ultimele 2 ture, acolo abia urcam pe jos, din cauza noroiului alunecos.
10014681_330802907044789_202308130_n   10171801_330803317044748_1072533177_n   1962663_330487697076310_1968308940_n
In ultima tura se simteau toate cazaturile luate si eram speriat sa nu mai iau inca una. Pe majoritatea coborarilor am cazut in ultimele ture si pana si pe drept am luat una,cand mi-a fugit pur si simplu bicicleta de sub mine. Eram foarte trist ca pierdeam timp dar nici nu vroiam sa risc mai mult de atat stiind ca sezonul abia incepe si trebuie sa fiu pregatit si intreg :). Sincer, abia astept caldura si urmatorul concurs unde sper sa ma clasez mult mai bine. Momentan sunt foarte trist de rezultatul de la Garboavele 🙁  Revin la concurs si spun ca pe langa vremea urata a fost un concurs foarte fain si cu un traseu foarte frumos. Sunt foarte multumit ca in urma discutiilor despre traseu s-a ales in final unul accesibil tuturor si ca a fost uscat macar in prima tura 😀  Ca mancare la sfarsit s-au dat paste, nu mai stiu cu ce erau, eu doar mi-am deschis masuta in masina si am mancat 🙂
10172771_331315143660232_4339928086811410738_n 10151357_331314703660276_229239746379996474_n
Cat am asteptat sa se faca premierea am mai schimbat vorbe cu prieteni de prin tara si de unde am aflat ca vor mai veni si anul vitor, deci le-a placut! In final, sunt multumit ca am trecut si peste cursa asta cu bine, fara incidente grave si din spusele maestrului nostru Maus (Ionascu Marius) “Concursul asta te-a facut si mai puternic” realizez ca are mare dreptate si ca vor mai fi multe de-acum in colo.
In concluzie, pentru mine GXC 2014 a fost unul dintre concursurile cu vreme urata dar totusi frumoase.

Cosmin Coliba

March 18

Mâncărimile lui talpă iute :)

Sau povestea turei Tulnici – Soveja – Lepşa – Tulnici.

De la început am fost sigur că mă voi distra foarte tare în tura organizată de Dan.  A fost prima tură pe munte pe anul  acesta şi sper să fie cât mai multe, evident, pe lângă concursurile mult aşteptate. Pe la 9:30 am ajuns în Tulnici unde ne-am întâlnit cu un grup de biciclişti din Focşani care ne-au însoţit în tură, toţi oameni de nota 10, după cum am aflat ulterior 🙂 . A început tura şi urcarea. Am fost puţin neliniştit pentru că nu ştiam sigur dacă m-am îmbrăcat corespunzător vremii, însă soarele a stat toată ziua sus. Bineînţeles că nu m-am putut abţine să nu forţez puţin la începutul turei, dar am făcut câteva ture de urcat-coborât şi m-am mai liniştit 😀 .

bike_works_la_plecare vesel_pe_bicla

Pentru că nu-mi prea place şoseaua abia am aşteptat să intrăm pe offroad şi să înceapa distracţia absolută 😀 Peisajele faine mi-au reamintit de multe locuri frumoase din România şi asta m-a facut să mă simt şi mai bine, chiar dacă la început nu eram la fel de sigur că-mi vor plăcea, pentru că iubesc verdele şi în perioada asta nu prea îl găseşti. Dar a fost bine, mai ales după ce am simţit din nou mirosul de brad! După un drum cu vedere panoramică am ajuns în Soveja unde ne-am oprit să luăm masa.

privelisti_de_pe_bicicleta ospat_cu_sunca

Baieţii din Focşani au scos slănina, ceapa şi pâinea şi ne-au invitat la masă. Fără să stau prea mult pe gânduri m-am înfipt şi eu în ea, ştiind deja că are multe kilocalorii (cea sărată 781 /100 gr şi cea afumată 388 /100 gr) şi că e bunăăă! 🙂 Am pornit din nou picioarele, drumul închis dintre Soveja şi Lepşa s-a dovedit grozav şi iar nu m-am putut abţine să nu forţez, dar doar până când l-am ajuns pe Radu, care era conducator de trib. Apoi însa am început să-l stresez puţin cu măritul ritmului, targetul fiind să-l lăsăm pe Ionuţ în urmă 😀 … a fost doar puţină joacă (P.S. Radu ,promit să te învaţ să mergi pe-o roată!) .

bikeworks_la_galaciuc sus_pe_cosa

La un moment dat apare văru’ Andrei ”nervos” din spate şi normal că i-am făcut şi lui jocul fugind după el 🙂 Am ajuns sus, cred că la 1005 metri, unde ne-am aşezat la soare. Mergea un somn acolo 😀 … După un moment de respiro şi regruparea tuturor, am coborat spre Lepşa, (merci Silviu pentru vesta de vânt! ) unde ne-am oprit la cascada Putnei.

cascada_putna bikeworks_in_lepsa

Apoi am pornit pe şosea spre Tulnici, locul unde lăsasem maşinile. Urma să mai urcăm puţin, aşa că ne-am mai hârjonit până în vârful urcării. Andrei şi Radu au contribuit la joc, la sfârşit ieşind câştigător Andrei 🙂 , ce pot să spun, sunt mândru de vărul meu! Pentru a-i pregăti un premiu pe măsură am făcut jumătate din ultima coborâre pe offroad în loc de şosea, o coborâre aşa cum ne place nouă, rădăcini, stâncă şi dropuri 😀 . A fost o tură foarte faină, cu oameni de treabă şi peisaje pe măsură 🙂  Mulţumim Dane pentru organizare!

Cosmin Coliba

 

January 28

Sa ne prezentam…

Suntem un grup de oameni entuziaşti şi ACTIVI, care urmăresc realizarea a cât mai multor proiecte ce vizează promovarea bicicletei, dar şi alte obiective pe care le puteţi găsi în statutul asociaţiei. Am văzut destule ONG-uri inactive cu destul de mulţi membri şi nu vrem să ajungem să facem şi noi la fel, am schimbat felul obisnuit până acum de structurare a asociaţiei. Astfel că vor face parte din Echipa noastră, cu drept de vot, doar cei care sunt implicaţi direct şi ACTIV în managementul unui proiect al asociaţiei. Oricine altcineva poate deveni Membru Simpatizant”, fără să plătească nici o cotizaţie, să dea socoteală nimanui, dar să primească newsletterele şi comunicatele date de noi şi, evident, să participe ca voluntar în oricare din proiecte.

BWlogo-mic

Desi suntem o echipa noua, aproape toti avem accel “background” ce tine de voluntariat, bicicleta sau activam in viata de zi cu zi in domenii care ne ajuta si aduce un plus de valoare organizatiei. Daca presedintele este unul dintre cei cu cea mai multa experienta in ONG-uri, fiind unul din cei care au pus bazele Clubului de Ciclism Galati, organizator de concursuri la prima editie si trecut prin mai multe ONG-uri, ceilalti membri ai echipei de conducere sunt si ei fie fosti membri ai cluburilor de ciclism sau vechi pasionati de bicicleta din Galati, fie ea cursiera, trial sau doar plimbari. De asemenea, experienta lor si joburile ii recomanda ca specialisti in comunicare, marketing dar si vanzari, on-line sau programare, experienta care credem noi ca nu poate fi decat benefica, ajutandu-ne sa realizam scopurile pentru care a fost creata aceasta asociatie.

Dacă doriţi să vă implicaţi activ, contactaţi-ne şi poate găsim o poziţie potrivită pentru îndemânările sau experienţa de care dispuneţi. Intotdeauna suntem în căutare de prieteni noi!

Totodată, dacă aveţi un proiect care credeţi că merită realizat şi sunteţi dispus să-l manageriaţi (măcar parţial), puneţi-l pe hârtie, contactaţi-ne, şi vom vedea dacă îl putem realiza împreună.

NOI suntem motorul!