July 14

RT: „Competiţie” pe traseul Măcin XC

Lucrurile  au pornit de la o discuţie cu Silviu şi s-au petrecut în felul următor: săptamâna trecută, întrebându-l unde am putea pedala în week-end, m-a întrebat la rândul lui dacă am vreo idee, iar raspunsul meu a venit prompt: „la Măcin că e frumos”. „Iar Măcin?!” – a fost reactia lui, după care a continuat – „ok, mă gândesc la o altă variantă faţă de săptămâna trecută”. Zi şi făcut: în scurt timp a apărut pe Facebook evenimentul „Tura MTB – traseul de amatori Măcin XC”.
15193_354846607973752_4592826958697121324_n 10341685_354846714640408_3508168720412084577_n
La „start”, în Greci de data aceasta, s-au aliniat duminică dimineaţă 14 „concurenti” din Galaţi şi Brăila, ba şi un competitor din Olanda, toti cu gânduri extrem de ambiţioase: să parcurgă acest traseu într-un ritm acerb… adecvat fiecărui „adversar” (n.a. – exceptând, desigur anumite porţiuni unde entuziasmul specific oricărei competiţii a dat liber la frâu sau frâna oricui, după caz). Şi s-a pornit în cursă: la început fiecare îşi măsura „adversarii şi s-a pedalat uşor, de „tatonare”, de încălzire, ca doar era soare afară. Şi dintr-o dată ne-am trezit în adevărata zonă de start-finish a concursului Măcin XC din iunie unde s-a propus foarte „serios” de către unii să ne întoarcem deoarece s-ar putea considera că am facut traseul.
10336648_354846994640380_5297958745453044223_n 10478925_354847024640377_7185641002929386107_n
Dar noi suntem sportivi serioşi şi dacă tot am intrat în „competiţie” trebuie să procedam în consecinţă. Cei mai experimentaţi dau dovadă de fairplay şi ne spun că urmează o urcare lungă, abrupta şi ar fi bine să ne conservăm energia. „Să fie oare un truc? Să ajunga ei primii sus?”. Dar  începe cea mai „uşoară” porţiune a traseului – panta cea lungă şi frumoasă: unii pedalează lejer, alţii se duc ceva mai în faţă, dar se înaintează, trec unii pe lânga alţii, aceştia rămân în urma, iar devin primii, „lupta” e „strânsa” mai ales că se fac şi poze – („se trage tare”) şi lucrurile continuă tot aşa până sus.
10527723_354847331307013_8701628197156758791_n 10460505_354847304640349_24199227492442267_n
Şi se aude: “gata!”. Am ajuns în zona de creasta, regrupăm să facem poze, să mai vorbim unii cu alţii, ca aşa e la concurs  – plutonul trebuie să fie compact, ori greşesc?! Şi începe parcurgerea traseului la înalţime pe aceeaşi reţetă specifică: urcăm, coborâm, urcăm, coborâm, râdem cu un ochi cu altul ne concentram la porţiunile mici cu namol care se (des)prinde uneori de noi. Dar le lăsăm repede în urmă şi ajungem în zona Ţuţuiatul, unde luam apa de la Izvorul Italienilor şi pe nepusă masă, punem noi masa. Aşa e la concurs, trebuie să se manânce bine: şi nu de pe bicicletă, ci toată lumea într-un larg consens. După o pauză „scurtă” în jurul a 30 de minute, dacă nu şi mai mult, timp în care fiecare a putut să se odihnească, hidrateze şi să mănânce bine, apoi s-a trecut la o etapă grea care a necesitat efort, nu glumă: o poza de grup bine făcută (mai multe poze găsiţi pe Facebook).
10445505_354848001306946_3352673860621458732_n 10479064_354848167973596_445872748335413540_n
Se pedalează bine în continuare, semn că la concurs nu e de glumă şi începem să coborâm fiecare după puteri, când surpriza: coborâtorii buni îi aşteaptă şi pe ultimii concurenţi care vin “ca vântul şi ca gândul”. La bancuţă de la ieşirea din pădure s-a făcut regruparea, apoi mai urcam un pic ca să începem coborârea finală spre Greci, unde ajungem după circa patru ore (cred!) de când am plecat. În această localitate, până la maşini, suntem aşteptaţi de o mulţime de susţinători  care ne aplaudă frenetic.
10521343_354848967973516_5610800464154142304_n 10475930_354849074640172_4456294810942696754_n
Dar să ştiţi că nu s-a terminat aici evenimentul, urmând la popasul Angelo festivitatea de premiere cu mâncare, suc si bere.

P.S.: Cine credeti că a câştigat? Ca să aflaţi trebuie să concuraţi! 😉

 

Ovidiu Matache

January 30

Teroarea alba… :)

Postul meu n-are nimic in comun cu iuresul mediatic pe tema faptului ca… a venit iarna. Nu, doar vreau sa va atrag atentia si sa discut putin despre mine, dar si despre lucrurile nespuse ce ma “bantuie” de ceva vreme, si nu numai pe mine.
As discuta putin despre grupul de ciclisti care a aparut acum cativa ani in Galati si care a inceput sa miste lucruri pe care nu le mai clintise nimeni pana atunci. Ciclismul sau bicicleta in general insemna ca esti prea sarac sa ai masina si ai bicicleta sa te duci la munca cu ea, iar putinii ciclisti care erau nu formasera vre-un nucleu, nu aveau planuri de promovare a acestui sport, se dadeau doar pentru placerea proprie. Ce a urmat deja multi dintre voi cunosc: S-a strans un grup de oameni, printre care si eu, iar cu ajutorul ONG-ului in care activam la acel moment (SOS Pro Natura) am realizat primul concurs de MTB din judet, la Garboavele.
garboavele_xc_2011

Reusita/problemele lui nu vreau sa le discut, insa a fost PRIMUL PAS, unul decisiv! A urmat apoi inchegarea A.S. Clubul de Ciclism Galati si planuri diverse pentru promovarea bicicletei in Galati.  Mausbike, primul magazin serios de biciclete a aparut in Galati, lucrurile incepeau sa se inchege, proiectele sa apara, totul era bine.
imparte_drumul_marea_bicicleala

Problemele au inceput sa apara pentru mine incepand cu a doua editie de Garboavele XC, cand am realizat ca in afara de mine si de George implicarea celorlati era mai mult la nivel declarativ. Degeaba am insistat, amenintat, lumea isi vedea de antrenamente, astfel ca la acea editie m-am limitat la partea de design si web, lasandu-le celorlalti restul organizarii, chiar am si participat in cursa. Ceilalti a insemnat de fapt doar George.
ciclisti_galati

Ulterior, a aparut baiatul lui George si cam toata treaba a ramas pe umerii mei, eu organizam turele saptamanale, de sosea sau MTB, coordonam proiecte, ce mai trebuia sa se faca, restul tineau marginile. Evident nu am mai putut lucra mult astfel si la primul conflict intern paharul a dat afara iar eu am parasit CCG-ul. Nu mi-a fost usor, era ca si copilul meu, insa odata ce zic un lucru, am prostul obicei sa ma tin de cuvant.

A urmat colaborarea cu Sportul Pentru Tine la organizarea unui nou concurs de MTB -Zimbraria Neagra XC- apoi am devenit membru in administratia SPT si am inceput sa lucrez (remunerat) pentru ei, incepand inclusiv proiecte in zona Galati. In acele proiecte am invitat CCG-ul la parteneriate, cereri oficiale la care nici macar nu am primit raspuns, moment in care am realizat ca nu conteaza pentru unii cresterea comunitatii, ci imaginea personala.
zimbraria_neagra_xc_2012

Intre timp m-am apucat de organizarea Macin XC, iar am chemat CCG-ul ca si partener, iar am fost refuzat, insa multi dintre membrii lui (chiar si din fondatori) m-au sustinut si ajutat – de ce nu a putut si CG-ul sa profite de expunerea oferita? Orgolii.
macin_xc_2013

Ajungand la momentul Bike Works si uitandu-ma in urma, vad o serie de lucruri bune pe care le-am facut cu drag impreuna cu alti ciclisti galateni, dintre care pe multi ii consider prieteni, insa totodata vad inca parti ale acelui egoism care m-a indepartat si care din ce vad a impartit si CCG-ul in bisericute si a mai indepartat si pe altii.
Sunt situatii in care vine cineva si-mi spune “nu pot sa fiu membru Bike Works pentru ca deja sunt membru in CCG”.
Dar, haideti sa lamurim lucrurile:

  • – scopul Bike Works este promovarea bicicletei si dezvoltarea comunitatii – nu este unul sportiv, axat pe mers la concursuri pentru medalii si lauri
  • – organizam ture in jurul Galatiului si la munte – nu antrenamente sportive
  • – facem concursuri pentru promovarea bicicletei – nu pentru a avea mai multe sanse la medalii “acasa”
  • – proiectele noastre vor sa ofere galatenilor motive sa-si cumpere o bicicleta – nu incearca sa aduca resurse catre ONG ca sa faca din ei sportivi.

Toata povestea de mai sus a fost scrisa incercand sa va facem sa intelegeti ca nu facem concurenta si nu dorim sa fim concurenta CCG -care au ca scop principal latura sportiva- ci din contra, sa suplinim in Galati lipsa de proiecte orientate catre mase, care sa promoveze bicicleta si sa creeze infrastructura specifica. Invitam astfel CCG-ul sa fie parteneri activi in realizarea proiectelor Bike Works, sa terminam odata cu dezbinarea dintre ciclistii galateni, cu bisericutele, si sa cream o comunitate adevarata, puternica. Facem astfel apel la toti ciclistii, mai ales cei cu state vechi care s-au retras usor in umbra, sa iasa din nou in fata si sa facem lucruri frumoase impreuna!
Ce ziceti, se poate?

Silviu Negoita
presedinte Bike Works