Ce sa iei cu tine in tura MTB de o zi

De multe ori ne-am lovit in turele organizate de noi, de reticenta unor biciclisti (chiar si d’aia mai buni) de a respecta putinele cerinte “impuse”, cerinte ce tin in principal de confortul celui care merge in tura (fizic si psihic) dar si a colegilor de pedala. Nimanui nu-i place sa astepte rezolvarea unei situatii, cand ea putea fi prevenita, nu?! 🙂
Adesea in loc ca fiecare sa-si ia dupa el cele necesare minimului de reparatii, s-a mers pe “lasa ca trebuie sa aiba cineva” sau “se gaseste cineva sa ma ajute, ca eu nu stiu sa repar X chestie”. De aceea acum -pentru ca tot avem ceva timp oferit de vremea urata de afara- lamurim ce sa iei dupa tine intr-o tura MTB de o zi si ceva “de ce?”-uri.

Mai jos veti gasi o lista cu lucruri esentiale pentru ture MTB de o zi. Sa nu credeti ca daca pe traseul ales aveti localitati, veti gasi cu siguranta acolo tot ce aveti nevoie! De cele mai multe ori, daca gasiti un petic si o pompa intr-un sat sa va puteti repara o pana, va puteti considera norocos , personal mi s-a intamplat sa nu gasesc o camera de 29″ nici in orase mai mari ca Fetesti sau Cernavoda. 🙂

Pe langa pregatirea corespunzatoare a bicicletei, pregatirea tehnica personala si informarea despre tura (probabil subiectul unor postari viitoare pe blog), necesarul pentru problemele cele mai uzuale ce pot aparea intr-o tura MTB de o zi -asa cum il vedem noi- ar fi:

1. Pompa
Pompa cu Push CO2 (si cartusele aferente) te ajuta sa te pui in miscare mai repede, insa mini-pompa manuala (de preferat cu cap dublu – auto si presta) este “infinta”, ea te poate ajuta sa umfli roata de cate ori vrei, daca nu ti-a iesit “lipeala” la petic sau n-ai nimerit presiunea dorita. La CO2 insa, daca ai ramas fara cartuse… Iar urmatoarele doua lucruri din lista sunt inutile daca nu ai cum sa umfli roata. 😉

2. Camera de rezerva (2 bucati)
Sa cari doua camere de rezerva este o necesitate pentru ture lungi montane. Penele duble se intampla sau poti sa ciupesti camera (snakebite). Cand mergi in grup, e bine sa ai o camera de rezerva pentru bicicleta ta (ca marime) si una de 27,5″. De ce? Pentru ca se potriveste pe orice tip de cauciuc iar la nevoie poti ajuta un prieten indiferent de rotile bicicletei pe care merge (26, 27.5, 28 sau 29 inch).

3. Kit anti-pana + leviere
Kit-urile antipana ocupa foarte putin loc in rucsac si sunt o necesitate atunci cand deja ati folosit ultima camera de rezerva. Peticele autoadezive se aplica mai usor si mai repede, insa nu asteptati de la ele longevitatea in functionare a peticelor lipite cu agent vulcanizator.
Kit-ul antipana nu te poate ajuta prea mult daca ai lichid anti-pana in camere si nu ai camera de rezerva. Desi nu imposibil, sa lipesti un petec pe o camera cu lichid e o munca grea si fara siguranta izbandei, s-ar putea dupa 500m de pedalat sa descoperi ca trebuie sa reiei operatiunea, pentru ca lichidul ti-a dezlipit peticul.

4. Multi-tool
Niciodata sa nu pleci de acasa fara un multi-tool bun cu presa de lant. Personal optez pentru unul cu imbusi (2.5, 3, 4, 5, 6 si 8), surubelnita dreapta si cruce, Torx T25 si cele mai comune chei de spite. Utilitatea lui ete diversa, de aici si acel “multi” din titlu, astfel ca nu voi zabovi pentru explicatii.

5. Ulei de lant + carpa
Daca pe traseul ce urmeaza sa-l faci te astepti sa prinzi ceva ploaie, treceri multiple de paraie, sau foarte mult praf, ia cu tine in tura un mic recipient cu ulei de lant. Pentru ca lucrurile sa fie facute cum trebuie, ia si o bucata de carpa sa cureti mizeria de pe lant inainte de aplicarea uleiului si excesul de ulei de dupa aplicare.

6. Zale de lant + za rapida (master link)
Pastrand in rucsacul de tura cateva zale de lant (2-3 de la un lant mai vechi) si o za rapida inseamna ca la nevoie poti inlocui (cu ajutorul presei de lant de la multi-tool) zale indoite sau rupte, astfel dupa incident sa poti sa te folosesti de toata gama de rapoarte disponibila pe bicicleta.

7. Ureche de cadru
O ureche de cadru rupta sau indoita poate sa insemne sfarsitul turei sau conversia fortata intr-un single-speed. Ia cu tine o ureche de cadru cu tot cu suruburi de prindere (daca de la rupere pierzi surubul, degeaba mai ai urechea). Daca te gandesti si la colegii de tura, poti sa optezi pentru o ureche de cadru universala, care-si face treaba bine, chiar daca nu la aceiasi parametri de lucru ca cea originala, insa poti sa ajuti un prieten la nevoie. Chiar si asa, nici aceasta solutie nu va functiona pentru oricine – pentru cei cu ax de 12mm de exemplu 🙂

8. Coliere de plastic (bride)
Cateva coliere de plastic in rucsac nu vor fi mare bataie de cap, insa te pot ajuta in multe si diferite situatii. De la aranjarea cablurilor rupte sau desfacute, la inlocuirea unui surub de la foi (daca se desface si cade) sau pastrarea pantofului de MTB bine prins de picior atunci cand o catarama se rupe. De curand am vazut un prieten care pastra colierele de plastic in interiorul ghidonului si le accesa scotand capacul manerului – iam vazut pentru ca le-a folosit sa prinda bine schimbatorul si cablurile de cadru, dupa ce urechea de cadru s-a rupt si a improvizat un single-speed sa poata ajunge acasa.

9. Foaie de ceapa (jacketa de ploaie usoara)
Vremea poate fi schimbatoare, mai ales in zonele montane, chiar daca ai plecat dimineata pe soare, vremea rea poate aparea “din senin” sa-ti strice tura. O jacheta usoara si impermeabila, ce se strange la dimensiuni foarte mici (de buzunar) iti poate pastra calde si uscate zonele vitale ale corpului in caz de o subita ploaie torentiala. Ea poate fi folosita nu numai pe ploaie, dar si ca “vesta de vant” cand urmeaza o coborare lunga iar temperaturile nu sunt mari, sau esti prea transpirat, sau ca sa-ti pastreze caldura corpului aproape, atunci cand exista scmbari bruste de temperatura.

10. Trusa de primul ajutor
O mica truse de primul ajutor impachetata impotriva apei/ ploii este un musai in turele lungi. Bandaje, tifon, servetele dezinfectante si o penseta sunt principalele lucruri pe care trebuie sa le incluzi in kit.
La fel ca toate celelalte lucruri din aceasta lista, trusa medicala este folositoare doar daca stii cum sa o folosesti, iar o intelegere de baza a elementelor de primul ajutor e necesara.

Suma greutatii celor 10 elemente din lista de mai sus e in genere in jur de 1kg, insa cantaresc valoarea lor in aur si merita fiecare gram, pentru confortul tau fizic si psihic, atunci cand ai nevoie de ele.

Pe langa aceste cele mai uzuale 10 elemente “de luat” cu tine in tura MTB, mai sunt cateva optionale in lista: crema solara, servetele umede, strugurel pt. buze, buff, incalzitoare/haine extra, electroliti, isotonic, geluri, etc), cat si cele esentiale, de care nu ne despartim nici in oras:

A. Telefon
Smartphone-urile te pot ajuta in o multitudine de feluri, de la fotografii, aplicatii de monitorizare a ritmului cardiac si statisticile turei, la track-ul GPS si harti diverse, insa in turele de o zi lipsa semnalului GSM si multitudinea de aplicatii deschise inseamna de obicei terminarea bateriei in cateva ore. Daca te bazezi pe smartphone, pentru a combate descarcarea rapida puteti face doua lucruri:
a) Salvati bateria telefonului:
-il dati pe mod avion – daca tot nu aveti semnal GSM, ce rost are sa il tot caute consumand energie?
-inchideti toate aplicatiile care ruleaza in fundal de obicei, dar pe care nu le folositi in acel moment (facebook, wireless, etc)
b) Achizitionati un acumulator extern la care atasati telefonul si care va va mentine toate functiile/aplicatiile dorite deschise pentru cel putin o zi.
Un alt lucru important este sa memorati in telefon un numar cu denumirea “Pentru Urgente”, astfel in caz de evenimente neplacute, colegii de tura sa poata lua legatura cu familia.
Cel mai important lucru la un telefon este insa posibilitatea de a SUNA in caz de urgenta! Deci nu ramaneti far baterie! 🙂

B. Bani
Banii, hartiile ce fac lumea sa se invarta, pot sa-ti faca si bicla sa mearag mai departe. Pastreaza bancnotele cu tine, pe langa faptul ca-ti pot procura berea de dupa tura sau ceva de mancare, pot fi folositi sa astupe (temporar) gaura din cauciuc. Pusi intre camera si cauciuc, impiedica accesul camerei sub presiune in taietura din cauciuc si poti continua sa pedalezi.

C. Lumini
Aproape intotdeauna exista o sansa sa ajungi acasa dupa caderea serii, fie din cauza opririlor dese pentru fotografii, a problemelor tehnice aparute in tura sau a prelungirii socializarii la berea de dupa tura. Oricare ar fi motivul ai nevoie de lumini, o lumina alba pentru fata, destula cat sa vezi pe unde mergi, si un licurici rosu pentru spate trebuie mereu sa mearga cu tine.

Pentru ca e dificil si incomod sa pleci in tura lunga fara rucsac – asta insemnand sa cari asupra ta sau sa prinzi de bicicleta tot ce am scris mai sus, plus apa si mancare – noi recomandam un rucsac cu sistem de hidratare. Pentru ca pe langa faptul ca poti sa ai totul inghesuit acolo fara sa-ti faci probleme de spatiu, apa se pastreaza la o temperatura constanta (nu se raceste sau se incalzeste in functie de vremea de afara, asa cum face in bidonul de pe cadru), nu te incomodeaza deloc daca are o forma ergonomica si prinderi bune,in loc sa transpiri in zona buzunarelor de la produse, transpiri pe coloana insa te protejeaza chiar in cazul unei cazaturi in zona cea mai importanta: coloana.

Indiferent ca sunt in ture mai scurte sau de o zi (si am rucsacul cu mine) prefer sa tin majoritatea “maruntisurilor” la un loc intr-un saculet sau o trusa. Astfel le simt in buzunarul de la spate si pot sa scot alte lucruri din buzunar fara sa pierd cate ceva, sau le gasesc usor la nevoie in rucsacul de tura, pe langa alte lucruri.

Cam asa arata lista noastra. Tu ce cari dupa tine?

Silviu Negoita

Category: Uncategorized | 5 Comments

September 24

Concluzii dupa Turul Dunarii

Au trecut ceva zile de cand m-am intors din Turul Dunarii, insa pot sa va spun ca prima mea experienta de cicloturist a lasat urme destul de adanci incat sa imi amintesc cu placere fiecare zi petrecuta in sa in compania lui Mircea Crisbasanu si a locurilor si personajelor intalnite pe traseul echipei nr.1
Desi nu am fost chiar cicloturist ci am facut cercetare pentru cicloturisti, faptul ca am facut-o la fel ca si ei, din sa, a avut un efect de experienta cicloturistica.
Ca si concluzii, am tinut sa scriu acest post pe blog, in speranta ca poate putina mea experienta va ajuta alti doritori de “ture lungi” sa-si duca cu bine la sfarsit calatoriile.

Din start va spun ca cicloturismul este una din cele mai frumoase metode de a descoperi locuri noi, rimul ti-l faci tu, opririle si detour-urile asisderea, iar daca timpul total al calatoriei nu este o problema, poti sta cat vrei acolo unde gasesti locul care-ti atinge sufletul.
Am avut zile cand am mers mult si am stat putin prin localitati, pentru cercetare, la fel cum am avut zile cand am facut 30km sau am stat ore intregi intr-un loc admirand-ul sau asteptand pe cineva. Din mersul bicicletei apuci sa vezi arhitectura caselor vechi, sa dai buna ziua localnicilor si copiilor care te intampina cu “hello” caci cred ca esti strain, sa intrebi oamenii de o locatie sau alta fara sa “incurci circulatia”.

Fiind cu MTB-ul (are parti bune si parti rele) nu mi-a fost teama ca drumul nu e bun pentru masina pana acolo, sau sunt pietre si nu pot trece ci am pedalat pe orice tip de teren, indiferent ca au fost pe drumuri de pamant prin camp, pietris, asfalt prost/ gaurit sau drumuri asfaltate perfect.
Desi furca amortizata m-a ajutat pe alocuri, mountain bike-ul pe sosea te “tine” in spate putin, cauciucurile cramponate si mai late ruland mai putin zvelt decat cauciucurile mai inguste fara crampoane ale unei biciclete cross/trekking. Astfel ca daca va planuiti o tura cicloturistica si stiti ca va fi predominant pe asfalt, ati putea folosi cu succes furca fixa (mai ales daca aveti coburi si pe fata), de altfel recomandarile cicloturistilor inraiti pentru ture foarte lungi sau in zone izolate ducand cate o bicicleta cu minim de piese/ componente si un necesar cat mai mic de service. Ganditi-va de exemplu ca una e sa gasesti printr-o sat mai izolat un aparat de sudura sa-ti sudezi urechea rupta la furca fixa si alta e un service specializat pentru furca ta pe aer 🙂

Pentru un echilibru mai bun (in vant si la urcare/coborare de pe bicicleta) e bine sa aveti coburile/greutatea cat mai jos, exista portbagaje care au prinderea coburilor mai jos pe roata, asa cum le-am avut si eu, iar deasupra pe portbagaj sa va tineti lucruri usoare si/sau voluminoase gen izopren, saltea, sac de dormit, cort.
Dar intram prea in detaliu in tehnica si nu asta e scopul postului…

Revenind la oile noastre, am sa incerc sa explic “de ce” cicloturism si de ce nu “cu masina”. Facand cercetare, intrebam aproape pe orice locuitor al zonei, de locuri frumoase, oameni gospodari, mesteri, producatori locali sau orice cred ei ca ar fi “de vazut” in localitate, astfel afland de locuri si oameni nebanuiti care insa ne-au bucurat mintea si fericit sufletul. As fi aflat toate aceste lucruri daca eram cu masina? De exemplu tu, te-ai fi oprit la magazinul-birt din sat sa bei ceva rece ca sa afli de o pensiune catre care nu exista nici un indicator si nici o referinta gasita pe internet?

Te-ai fi oprit din drumul tau cu masina sa vorbesti cu cicloturisti australieni si sa le dai indicatii, iar profesorul din sat auzind discutia sa intre in vorba cu tine, pentru ca apoi sa-ti dea numarul de telefon al persoanei care te va gazdui la sfarsitul zilei (nu numai pe tine, dar si pe cicloturistul german intalnit la 30 de minute dupa ce toate acestea s-au intamplat)?

Daca erai cu masina, ai fi primit cadou din toata inima o sacosa cu placinte dobrogene si struguri doar pentru ca ai gresit usa si ai dat peste alti oameni frumosi? Daca nu erai cu bicicleta, ai fi cautat un loc “de pus cortul” la biserica din sat, ca apoi sa afli numarul de telefon si drumul catre singura moara de apa functionala din Dobrogea, sau ai pleca de acolo cu “ghid” care te duce la izvorul cu cea mai buna apa din Tulcea?

Daca n-as fi pedalat dupa masina granicerilor sa-i intreb de locuri de cazare, oare am fi gasit superba casa Varvara, povestea ei si frumosii oameni care au avut curajul sa zica “se poate!”?

Sunt doar cateva exemple care-ti spun cat de special ma simt cand calatoresc pe bicicleta, ca sunt primit altfel de catre localnici, indiferent ca ma privesc cu admiratie sau ca pe un nebun. Ar mai fi libertatea de miscare, aerul curat, fructele si produsele proaspete gasite la tot pasul si multe altele. Unul din lucrurile pe care il gasesti mai des in locurile izolate, e darnicia oamenilor simpli care desi au putin de oferit (sau cel putin asa cred ei), pun ce au mai bun pe masa pentru calatorul obosit.

Pentru vest-europenii intreprinzatori din localitatile mici de pe traseele cicloturistice europene, aceasta modalitate de turism este o sursa de venit serioasa. La nivel european vorbim de sume de ordinul miliardelor cheltuite de cicloturisti pentru servicii si produse in vacantele lor pe bicicleta, bani care ar trebui accesati si de ai nostri compatrioti situati de-a lungul Eurovelo 6 si 13 – mai exact lunca Dunarii, Delta si litoralul. Putini dintre ei insa sunt dispusi sa investeasca (chiar si putin), majoritatea asteapta “sa se faca ceva”. In calatoria noastra am incercat sa le deschidem putin ochii, sa le aratam ca exista surse alternative de venit pe care le pot accesa, cu putina bunavointa si munca. Unii sunt reticenti, altii deja au pornit pe acest drum si-i felicitam, toti insa ar trebui sa inteleaga ca trebuie macar o “cooperativa”, in care nu trebuie neaparat sa-i ofere clientului TOTUL, ci ca se pot strange mai multi oameni intreprinzatori ce ofera calatorului ce are/ poate mai bine: unul cazare, altul mancare, altul un tur al locurilor interesante din zona, altul activitati interesante sau inedite, s.a.m.d. Cel putin eu unul asa vad lucrurile.

Evident ca solutii exista daca “se vrea”, daca esti destul de incapatanat sa te lupti cu sistemul, daca nu esti inca resemnat, insa la tara tinerii (cei care ar trebui sa aiba aceste calitati) sunt din ce in ce mai putini, iar cei ramasi in urma trebuie urniti, invatati, sa faca altceva decat ce stiu. Chiar si asa, totusi cred ca se poate… totul e sa se vrea!

Personal calatoria aceasta a avut un efect de reconectare cu pamantul strabun, cu mine insumi si cu traditiile si obiceiurile de la tara, pe care desi in mare parte “le-am prins” cand eram mic, timpul le-a sters usor usor amprenta. E mare lucru sa “te regasesti”, sa iti fuga din minte lista “de facut” pentru saptamana urmatoare si sa te lasi dus (departe de media si internet) pe bratele intrebarilor mai mult sau mai putin existentiale, dar mereu actuale…

Tin sa multumesc tuturor celor care si-au adus contributia la aceasta frumoasa experienta, Mircea cu al lui “Turul Dunarii”, sponsorilor Giplast Balkans si Mausbike, dar si colegilor din Bike Works care au terminat cu mare succes ce incepusem impreuna: concursul de indemanare pentru copii “Juniorii Pedaleaza”! 🙂 Tuturor va multumesc!

Ca pentru sfarsit de concluzie, va spun doar atat: incercati macar odata in viata, turismul pe bicicleta!

Silviu Negoita

Category: Uncategorized | 4 Comments

September 9

Turul Dunarii – ziua 8

Se facuse bine seara cand am ajuns la campingul din Partizani, iar cu tot alaiul de tantari doar ne-am imbracat si am amanat momentul camparii. Ulterior, intrand “mai adanc” in locatie am vazut ca exista si casute, astfel ca am ales sa renunt la a il inghesui pe Mircea in cortul de 1,5 persoane (in care ne-am inghesuit cand n-am avut variante de cazare) si sa aleg casuta. Desi mult spus fobia, aversiunea mea fata de tantari (unul din motivele pentru care nu calcasem pana acum in Delta) statea mai bine in casuta cu plase la ferestre decat la cort.

Baia din camera era un bonus binevenit, chiar daca am observat ca apa calda nu curgea, primul dus fiind unul rece, ulterior am aflat ca “trebuie sa lasi apa sa curga jumatate de ora”, boilerul aflandu-se in capatul celalalt al campingului :)… asa ca dusul urmatoare au avut loc langa boiler, in dusurile comune.

Dimineata fiind, dupa lungile negocieri ale colegilor asupra tarifelor de vizitare a deltei cu barca, ne-am inhamat la o plimbare de trei ore pe canale si lacuri.

A urmat o experienta pe care dorec sa o repet si sa o prelungesc, evident in alte zone si sper macar partial cu bicicleta. Am fost plimbati de 2 barcagii locali care au inteles ca vrem sa privim si sa ne bucuram de locurile mai ascunse barcilor mari (cu multi cai si mult zgomot), astfel ca desi aveam motor, pe portiuni bune s-a mers la relanti. Din discutiile cu barcagiul nostru (eram doua barci a patru persoane), lotca se pare ca a iesit complet din arsenalul locuitorilor deltei, ea fiind folosita doar ca obiect de “recuzita” pe la pensiuni, acum se folosesc ca si ambarcatiuni mici barcile din fibra cu motoare cat mai puternice. Pe de o parte ma intristeaza acest fapt, pe celalalt stau si ma gandesc cat de mult am fi vazut in 3 ore daca trebuia sa tragem la rame?!
Track-ul GPS al turei noastre il gasiti aici: prin Delta cu TD – by Bike Works

Mai sus, printre nuferi am facut o baie in apa limpede, unde ne-am afundat bine in namolul de pe fund – si astfel n-a mai fost asa de limpede :), unii dintre noi s-au apucat sa caute scoici (erau destul de multe pe fund, dar majoritatea moarte) pentru masa de seara, iar cei care n-au intrat in apa au fost pozaci (inca astept fotografiile! 😛 )

Am continuat calatoria prin canale si lacuri a caror nume nu le mai retin, specialistii si pasionatii ornitologi din echipa TD spunandu-ne ce pasari vedem (fain treaba, multumesc!). Dupa pescarusi, egretele erau cele mai multe si cele mai putin sperioase, apoi urmau gainuse de balta, lisite, pelicani, starci cenusii, cormorani, si am vazut si niste pasari mai rare – pasarea ogorului, codalb sau pescarus albastru. Nu va ganditi ca pe toti i-am vazut la 2 metri de noi cum stateau si faceau plaja, au fost observati ori zburand de/pe langa noi (speriati de sunetul motorului), ori la distanta cu puterea ochiului magic denumit binoclu. De altfel birdwatching-ul presupune inarmarea cu rabdare si binoclu sau teleobiective (tunuri) daca vrei sa le mai si fotografiezi.

Ajunsi la zona de protectie Nebunu – unde nu ai voie sa intri cu barca – am debarcat si ne-am catarat in turnul de observatie de pe acel grind, pentru a incerca sa vedem mai bine lacul, din pacate insa zona era lasata de izbeliste, accesul in turn greoi iar vizibilitatea catre lac ingreunata de copacii crescuti in apropierea turnului, asa ca ne-am multumit sa adunam mure (erau foarte multe) si sa revenim la barci.

A urmat calatoria inapoi spre “casa”, putin mai rece pentru cei ce inca aveau haine (slip) uzi pe ei, de la curentul facut de trecerea rapida a barcii prin canale. Noroc ca am fost prevazatori si ne-am luat ceva haine cu maneca lunga, astfel ca intoarcerea “in viteza” n-a fost o experienta negativa. Ce-am platit am si primit, nici mai mult nici mai putin de fix 3 ore de la imbarcare am revenit in bratul Sulina, pentru un apus ce-mi va ramane pe retina o perioada

Dupa dus, fuga de tantari (era ora lor) si masa de seara, a revenit in grup si singurul membru inca pe traseu – Alina Marin – care din Sulina s-a gandit sa mai faca cativa kilometri (vre-o 70) si sa viziteze Padurea Letea, Periprava, Chilia Veche iar abia apoi sa ne intalnim in Partizani. Bravo ei!

Pentru ca era ultima zi de stat in Partizani pentru unii (printre care si eu), la ceas de seara fiecare echipa a facut o scurta prezentare foto a traseului parcurs si a lucrurilor interesante gasite/ intalnite pe drum. Sentimentul pe care il aveam era ca as fi vrut sa fiu cu fiecare din acele echipe, sa vad si sa simt ceea ce ne transmiteau, experientele lor placute din Turul Dunarii.
A urmat petrecerea karaoke, cu care i-am trimis pe majoritatea la somn :))
Somn la 3.00, trezirea urma la 8.30 pentru drumul catre casa – Tulcea- Galati

Silviu

Category: Uncategorized | LEAVE A COMMENT

Bike Works Blog

Biking and more

Ce sa iei cu tine in tura MTB de o zi

Concluzii dupa Turul Dunarii

Turul Dunarii – ziua 8