April 9

Garboavele XC 2014

Anul acesta concursul a avut loc pe 5 aprilie, pentru mine fiind primul concurs din noul sezon. Mă pregătisem mult pentru el şi îmi doream să ajung în primii trei la finish, însă vremea se anunţa rea în ultimile zile şi asta mi-a stricat toate planurile, pentru că nu dau randament pe vreme foarte rece, simt că nu pot respira bine si inghet foarte repede. Pe langa temperatura groaznic de rece care nu ma lasa sa respir, batea vantul, ca apoi sa vina si ploaia rece de pe tot parcursul ultimelor 3 ture (eu am avut de facut 5). Deci, a fost in plina desfasurare vremea care nu-mi place absolut deloc.
10153982_330485963743150_1501195596_n   10247220_330486973743049_794708692_n
Tot pe la tura a 3-a au inceput si cazaturile. Prima a fost pe coborarea intre copaci, unde am lovit cu genunchiul de cadru si mi-a amortit tot piciorul drept… nu puteam sa merg asa ca mi-am pus fundul tot pe bicicleta si cu piciorul in aer mi-am dat drumul usor la vale printre copaci. Si asa am mai tinut-o in trante toate turele pana la final… trante luate din cauza noroiului si a cauciucurilor uzate in sezonul trecut (inca nu am apucat sa le schimb). Am fost multumit ca am reusit sa urc pe bicicleta cu o singura foaie de 32 (folosesc 1*10) pe toate urcarile , in afara de cea de la casa padurarului (cea scurta si abrupta dupa coborarea printre copaci) in ultimele 2 ture, acolo abia urcam pe jos, din cauza noroiului alunecos.
10014681_330802907044789_202308130_n   10171801_330803317044748_1072533177_n   1962663_330487697076310_1968308940_n
In ultima tura se simteau toate cazaturile luate si eram speriat sa nu mai iau inca una. Pe majoritatea coborarilor am cazut in ultimele ture si pana si pe drept am luat una,cand mi-a fugit pur si simplu bicicleta de sub mine. Eram foarte trist ca pierdeam timp dar nici nu vroiam sa risc mai mult de atat stiind ca sezonul abia incepe si trebuie sa fiu pregatit si intreg :). Sincer, abia astept caldura si urmatorul concurs unde sper sa ma clasez mult mai bine. Momentan sunt foarte trist de rezultatul de la Garboavele 🙁  Revin la concurs si spun ca pe langa vremea urata a fost un concurs foarte fain si cu un traseu foarte frumos. Sunt foarte multumit ca in urma discutiilor despre traseu s-a ales in final unul accesibil tuturor si ca a fost uscat macar in prima tura 😀  Ca mancare la sfarsit s-au dat paste, nu mai stiu cu ce erau, eu doar mi-am deschis masuta in masina si am mancat 🙂
10172771_331315143660232_4339928086811410738_n 10151357_331314703660276_229239746379996474_n
Cat am asteptat sa se faca premierea am mai schimbat vorbe cu prieteni de prin tara si de unde am aflat ca vor mai veni si anul vitor, deci le-a placut! In final, sunt multumit ca am trecut si peste cursa asta cu bine, fara incidente grave si din spusele maestrului nostru Maus (Ionascu Marius) “Concursul asta te-a facut si mai puternic” realizez ca are mare dreptate si ca vor mai fi multe de-acum in colo.
In concluzie, pentru mine GXC 2014 a fost unul dintre concursurile cu vreme urata dar totusi frumoase.

Cosmin Coliba

March 18

Mâncărimile lui talpă iute :)

Sau povestea turei Tulnici – Soveja – Lepşa – Tulnici.

De la început am fost sigur că mă voi distra foarte tare în tura organizată de Dan.  A fost prima tură pe munte pe anul  acesta şi sper să fie cât mai multe, evident, pe lângă concursurile mult aşteptate. Pe la 9:30 am ajuns în Tulnici unde ne-am întâlnit cu un grup de biciclişti din Focşani care ne-au însoţit în tură, toţi oameni de nota 10, după cum am aflat ulterior 🙂 . A început tura şi urcarea. Am fost puţin neliniştit pentru că nu ştiam sigur dacă m-am îmbrăcat corespunzător vremii, însă soarele a stat toată ziua sus. Bineînţeles că nu m-am putut abţine să nu forţez puţin la începutul turei, dar am făcut câteva ture de urcat-coborât şi m-am mai liniştit 😀 .

bike_works_la_plecare vesel_pe_bicla

Pentru că nu-mi prea place şoseaua abia am aşteptat să intrăm pe offroad şi să înceapa distracţia absolută 😀 Peisajele faine mi-au reamintit de multe locuri frumoase din România şi asta m-a facut să mă simt şi mai bine, chiar dacă la început nu eram la fel de sigur că-mi vor plăcea, pentru că iubesc verdele şi în perioada asta nu prea îl găseşti. Dar a fost bine, mai ales după ce am simţit din nou mirosul de brad! După un drum cu vedere panoramică am ajuns în Soveja unde ne-am oprit să luăm masa.

privelisti_de_pe_bicicleta ospat_cu_sunca

Baieţii din Focşani au scos slănina, ceapa şi pâinea şi ne-au invitat la masă. Fără să stau prea mult pe gânduri m-am înfipt şi eu în ea, ştiind deja că are multe kilocalorii (cea sărată 781 /100 gr şi cea afumată 388 /100 gr) şi că e bunăăă! 🙂 Am pornit din nou picioarele, drumul închis dintre Soveja şi Lepşa s-a dovedit grozav şi iar nu m-am putut abţine să nu forţez, dar doar până când l-am ajuns pe Radu, care era conducator de trib. Apoi însa am început să-l stresez puţin cu măritul ritmului, targetul fiind să-l lăsăm pe Ionuţ în urmă 😀 … a fost doar puţină joacă (P.S. Radu ,promit să te învaţ să mergi pe-o roată!) .

bikeworks_la_galaciuc sus_pe_cosa

La un moment dat apare văru’ Andrei ”nervos” din spate şi normal că i-am făcut şi lui jocul fugind după el 🙂 Am ajuns sus, cred că la 1005 metri, unde ne-am aşezat la soare. Mergea un somn acolo 😀 … După un moment de respiro şi regruparea tuturor, am coborat spre Lepşa, (merci Silviu pentru vesta de vânt! ) unde ne-am oprit la cascada Putnei.

cascada_putna bikeworks_in_lepsa

Apoi am pornit pe şosea spre Tulnici, locul unde lăsasem maşinile. Urma să mai urcăm puţin, aşa că ne-am mai hârjonit până în vârful urcării. Andrei şi Radu au contribuit la joc, la sfârşit ieşind câştigător Andrei 🙂 , ce pot să spun, sunt mândru de vărul meu! Pentru a-i pregăti un premiu pe măsură am făcut jumătate din ultima coborâre pe offroad în loc de şosea, o coborâre aşa cum ne place nouă, rădăcini, stâncă şi dropuri 😀 . A fost o tură foarte faină, cu oameni de treabă şi peisaje pe măsură 🙂  Mulţumim Dane pentru organizare!

Cosmin Coliba

 

February 4

Iarna nu-i ca vara?!

Stateam si ma gandeam ieri daca am mai patit-o vre-odata pana acum sa dau peste un “politai-Dorel”… nu cred. Daca pana acum am categorisit politisti in 3 variante:  militieni, brainwash si oameni OK (cu jobul asta ingrat), de la tura de hiking de Duminica insa, a aparut si a 4-a categorie, probabil aceea din cauza careia au aparut toate bancurile cu politisti, de genul “doi politai numarau o bila”.  Dar haideti sa va povestesc patania care m-a facut sa injur cat n-am injurat jumatate din anul trecut 🙂

tura-macin-3

Duminica dimineata la 8.00, dupa doar 2 ore de somn, ma trezesc, imi iau rucsacul si jumatatea (aia buna) si plec sa ma intregesc grupul de 15 persoane care ne-am anuntat plecarea in tura de Hiking in Pricopan. Dupa o “scurta” asteptare de vre-o 20 minute (Oanaaaa!!!) au ajuns si ultimii participanti si am plecat spre Macin via Braila.
Drumul cel putin bun, pana in Macin, acolo (ca in orice oras romanesc “viscolit”) ne-am strecurat printre nametii din stanga si dreapta, ca sa ajungem pe deal, in DN, cam in dreptul Alcovin aka. Crama Dobrogeana,  capatul curcubeului, Vinuri de macin, licori magice (note to self: mergi si cumpara un Pelegrin!)… dar sa revenim ca m-am pierdut in amintiri placute 🙂

tura-macin-1

Cum spuneam, in dealul de dupa Macin, hop politia in drum, troiene stanga-dreapta, drumul deschis pe un singur sens… Am facut intrebari, am aflat ca e o portiune viscolita pe care se circula in coloana, am sunat prietenii din Greci si ni s-a zis ca acolo e bine si frumos deszapezit, drumul spre Manastirea Izvorul Tamadurii fiind inchis si neavand chef sa mergem prin camp deschis cativa kilometri, am votat sa mergem in Greci si sa facem un traseu in zona.
Zis si facut, am plecat spre Greci, am trecut fara nici un fel de problema de zona problematica (din cauza vantului care batea foarte tare si aducea zapada pe drum), am intrat cu masinile in Greci pana aproape de locul unde s-a inceput constructia punctului de informare, la 500m de intrarea in PN Macin de sub Cartalu, denumita Dealul cu Drum.

tura-macin-4

Am trecut de la un peisaj lunar, batut de vant, cu foarte putina zapada, la adapostul pe care il ofera padurea si am intrat cu sete in zapada pulver depusa cam de-un genunchi. Erau urme proaspete, mai trecuse cineva pe acolo, nu cu mult timp in urma (ulterior am aflat si cine) si am inaintat prin zapada cu setea celui care n-a vazut zapada de craciun, de revelion, nici macar la ski-ul “rezervat” din timp (asta ca sa mi se reaminteasca ca nu-i bine sa-ti faci planuri de prea din timp 😀 ).

tura-macin-2

Iesim in “golul alpin”, apar de nicaieri japonezii cu DSLR-urile si fura cate putin din frumusetea locurilor imprimand-o RAW, vantul este iar stapan pe situatie si ne biciuie in rafale sustinute, insa noi ne bucuram, suntem veseli si continuam periplul. Incepem sa calarim stancariile, sa vorbim mai mult, “uite, pe aici trece traseul Elite de la Macin XC !”, “uite, acolo e Moroianu si rezervatia stricta” sau “uite Pietrele Mariei si startul de la Macin XC (deh, partea de biciclete nu poate sa dispara complet din discutie, nu?)… si inaintam.

tura-macin-7

Ajunsi la “baza” varfului Cartalu descoperim ca zapada s-a ascuns acolo de vant, iar pe alocuri ne gadila soldurile. Dispar ca prin minune aparatele foto inapoi in gaurile negre de unde au aparut, dar apar insa gafaiturile de la efortul sustinut (cel putin la mine care fiind in fata rupeam carare proaspata).

tura-macin-6

Am mai fi mers, ma gandeam sa iesim in drumul de creasta, sa urcam la Tutuiatul, ca apoi sa coboram prin cariera, insa faptul ca ziua e scurta ne-a facut sa lasam visarea sa curga pe viscol la vale. Ne-am oprit desupra vaii Racova, eu imaginandu-mi “Bile”, “Paianjenul” (trasee de catarare), unii imparteau dulciuri (La multi ani Oanaaaaa!!) si toti pozandu-se de zor 😀 As putea zice ca a fost tabara de fotografie, la sfarsit adunand peste 500 pozne, insa n-am sa zic asta, mai ales cand in acelasi timp ceva mai incolo, la Pietrele Mariei, un maestru facea arta (Mircea Bezergheanu).

tura-macin-5

Am terminat pozele, mancarea, am coborat Dealul cu Drum, ne-am si bulgarit putin inainte sa iesim in tundra, nu prea veseli insa multumiti ne-am suit in masini si am luat-o din loc spre casa.

tura-macin-8

Aventura noastra nu s-a oprit aici insa, unii ar putea spune ca ea abia incepea 🙂
Ajunsi la popasul Angelo, aflam de la Politie ca deja plecase coloana de masini spre Macin si ca urma sa asteptam mai mult de o ora pana vom putea trece, astfel ca ne-am pus la masa, deh, efortul depus in munti sapase in stomacurile noastre si trebuiau si ele omenite. O ciorba, o friptura, o tochitura dobrogeana (recomandare!), un pahar de Vin de Macin (daaa!), mai mai ca nu ne dadeam dusi, insa pana la urma ne-am ridicat…

tura-macin-9

Plecam, nu facem bine 2-300 m, cand coloana se opreste, una din masinile din fata ajunsese cum-necum de-a curmezisul strazii… ne mobilizam si o impingem sa revina pe drum si ne continuam drumul. La un moment dat trecem si de freza care sapa de zor in zapada, insa dupa alte cateva sute de metri, in dealul de dupa Potcoava (intersectia cu drumul de Carcaliu) ne blocam iarasi, aceeasi masina se blocase si nu se mai putea misca. Operativi si echipati pe masura, n-am stat sa ne gandim si am iesit cu manusi, parazapezi si lopeti sa deblocam drumul. Dupa ceva chin (masina statea pur si simplu cu burta pe zapada), am reusit s-o urnim si i-am zis sa bage pedala… zis si facut, a bagat pedala si… in 50m era blocata iar. Deja se lasa seara, vantul batea mai abitir sufland zapada de pe camp si aducand-o in drum si peste masinile noastre, speriind unele fete. Dupa inca ceva munca de deszapezire a respectivei masini incep sa observ detalii: masina – VW Jetta, si hopa,  infipta bine in luneta din spate o uniforma de politie, cauciucurile erau de vara (chiar daca semanau cu cele de iarna, controlul era zero pe zapada)…
Imi pare rau ca n-am facut si fotografii, am stat aproape 2 ore sa-l scoatem pe individ de vre-o 4 ori din zapada, toata treaba, pe 1km de sosea, cu inca 2-3 masini in spatele la ale noastre 3, si vola inchizand coloana.
Noi eram asa de incalziti (si de la efort si de la nervi), temperatura de afara mai crescuse, vantul insa nu se lasa si arunca cu zapada in noi, zapada care se topea la contact si ne-am trezit la un moment dat ca eram uzi bine pe fata…
Intr-un sfarsit, dupa un alt hei-rup, magicul nostru politist blond (da, era si blond) a reusit sa demareze o bucata mai buna, doar ca sa ajunga iar de-a curmezisul soselei. Bafta noastra mare (deja joaca dura cam de vre-o doua ore si riscam sa nu mai prindem ultimul bac) a fost ca ajunsesem intr-o zona destul de lata incat sa putem trage masinile pe dreapta, sa treaca vola din spatele coloanei in fata, sa traga masina de raliu inapoi 50m, destul cat sa ne putem strecura noi mai departe.

Ce-i in capul unora care pleaca la drum de iarna cu astfel de cauciucuri… n-am sa inteleg vre-odata, cu siguranta insa ne e dator vandut pentru tot ajutorul dat (in timp ce el statea la caldurica in masina, ca nu era nici imbracat de iarna)… cat despre bun simt – eu unul n-am auzit nici macar un “multumesc”.

Traiasca!

Silviu Negoita

January 30

Teroarea alba… :)

Postul meu n-are nimic in comun cu iuresul mediatic pe tema faptului ca… a venit iarna. Nu, doar vreau sa va atrag atentia si sa discut putin despre mine, dar si despre lucrurile nespuse ce ma “bantuie” de ceva vreme, si nu numai pe mine.
As discuta putin despre grupul de ciclisti care a aparut acum cativa ani in Galati si care a inceput sa miste lucruri pe care nu le mai clintise nimeni pana atunci. Ciclismul sau bicicleta in general insemna ca esti prea sarac sa ai masina si ai bicicleta sa te duci la munca cu ea, iar putinii ciclisti care erau nu formasera vre-un nucleu, nu aveau planuri de promovare a acestui sport, se dadeau doar pentru placerea proprie. Ce a urmat deja multi dintre voi cunosc: S-a strans un grup de oameni, printre care si eu, iar cu ajutorul ONG-ului in care activam la acel moment (SOS Pro Natura) am realizat primul concurs de MTB din judet, la Garboavele.
garboavele_xc_2011

Reusita/problemele lui nu vreau sa le discut, insa a fost PRIMUL PAS, unul decisiv! A urmat apoi inchegarea A.S. Clubul de Ciclism Galati si planuri diverse pentru promovarea bicicletei in Galati.  Mausbike, primul magazin serios de biciclete a aparut in Galati, lucrurile incepeau sa se inchege, proiectele sa apara, totul era bine.
imparte_drumul_marea_bicicleala

Problemele au inceput sa apara pentru mine incepand cu a doua editie de Garboavele XC, cand am realizat ca in afara de mine si de George implicarea celorlati era mai mult la nivel declarativ. Degeaba am insistat, amenintat, lumea isi vedea de antrenamente, astfel ca la acea editie m-am limitat la partea de design si web, lasandu-le celorlalti restul organizarii, chiar am si participat in cursa. Ceilalti a insemnat de fapt doar George.
ciclisti_galati

Ulterior, a aparut baiatul lui George si cam toata treaba a ramas pe umerii mei, eu organizam turele saptamanale, de sosea sau MTB, coordonam proiecte, ce mai trebuia sa se faca, restul tineau marginile. Evident nu am mai putut lucra mult astfel si la primul conflict intern paharul a dat afara iar eu am parasit CCG-ul. Nu mi-a fost usor, era ca si copilul meu, insa odata ce zic un lucru, am prostul obicei sa ma tin de cuvant.

A urmat colaborarea cu Sportul Pentru Tine la organizarea unui nou concurs de MTB -Zimbraria Neagra XC- apoi am devenit membru in administratia SPT si am inceput sa lucrez (remunerat) pentru ei, incepand inclusiv proiecte in zona Galati. In acele proiecte am invitat CCG-ul la parteneriate, cereri oficiale la care nici macar nu am primit raspuns, moment in care am realizat ca nu conteaza pentru unii cresterea comunitatii, ci imaginea personala.
zimbraria_neagra_xc_2012

Intre timp m-am apucat de organizarea Macin XC, iar am chemat CCG-ul ca si partener, iar am fost refuzat, insa multi dintre membrii lui (chiar si din fondatori) m-au sustinut si ajutat – de ce nu a putut si CG-ul sa profite de expunerea oferita? Orgolii.
macin_xc_2013

Ajungand la momentul Bike Works si uitandu-ma in urma, vad o serie de lucruri bune pe care le-am facut cu drag impreuna cu alti ciclisti galateni, dintre care pe multi ii consider prieteni, insa totodata vad inca parti ale acelui egoism care m-a indepartat si care din ce vad a impartit si CCG-ul in bisericute si a mai indepartat si pe altii.
Sunt situatii in care vine cineva si-mi spune “nu pot sa fiu membru Bike Works pentru ca deja sunt membru in CCG”.
Dar, haideti sa lamurim lucrurile:

  • – scopul Bike Works este promovarea bicicletei si dezvoltarea comunitatii – nu este unul sportiv, axat pe mers la concursuri pentru medalii si lauri
  • – organizam ture in jurul Galatiului si la munte – nu antrenamente sportive
  • – facem concursuri pentru promovarea bicicletei – nu pentru a avea mai multe sanse la medalii “acasa”
  • – proiectele noastre vor sa ofere galatenilor motive sa-si cumpere o bicicleta – nu incearca sa aduca resurse catre ONG ca sa faca din ei sportivi.

Toata povestea de mai sus a fost scrisa incercand sa va facem sa intelegeti ca nu facem concurenta si nu dorim sa fim concurenta CCG -care au ca scop principal latura sportiva- ci din contra, sa suplinim in Galati lipsa de proiecte orientate catre mase, care sa promoveze bicicleta si sa creeze infrastructura specifica. Invitam astfel CCG-ul sa fie parteneri activi in realizarea proiectelor Bike Works, sa terminam odata cu dezbinarea dintre ciclistii galateni, cu bisericutele, si sa cream o comunitate adevarata, puternica. Facem astfel apel la toti ciclistii, mai ales cei cu state vechi care s-au retras usor in umbra, sa iasa din nou in fata si sa facem lucruri frumoase impreuna!
Ce ziceti, se poate?

Silviu Negoita
presedinte Bike Works

January 28

Sa ne prezentam…

Suntem un grup de oameni entuziaşti şi ACTIVI, care urmăresc realizarea a cât mai multor proiecte ce vizează promovarea bicicletei, dar şi alte obiective pe care le puteţi găsi în statutul asociaţiei. Am văzut destule ONG-uri inactive cu destul de mulţi membri şi nu vrem să ajungem să facem şi noi la fel, am schimbat felul obisnuit până acum de structurare a asociaţiei. Astfel că vor face parte din Echipa noastră, cu drept de vot, doar cei care sunt implicaţi direct şi ACTIV în managementul unui proiect al asociaţiei. Oricine altcineva poate deveni Membru Simpatizant”, fără să plătească nici o cotizaţie, să dea socoteală nimanui, dar să primească newsletterele şi comunicatele date de noi şi, evident, să participe ca voluntar în oricare din proiecte.

BWlogo-mic

Desi suntem o echipa noua, aproape toti avem accel “background” ce tine de voluntariat, bicicleta sau activam in viata de zi cu zi in domenii care ne ajuta si aduce un plus de valoare organizatiei. Daca presedintele este unul dintre cei cu cea mai multa experienta in ONG-uri, fiind unul din cei care au pus bazele Clubului de Ciclism Galati, organizator de concursuri la prima editie si trecut prin mai multe ONG-uri, ceilalti membri ai echipei de conducere sunt si ei fie fosti membri ai cluburilor de ciclism sau vechi pasionati de bicicleta din Galati, fie ea cursiera, trial sau doar plimbari. De asemenea, experienta lor si joburile ii recomanda ca specialisti in comunicare, marketing dar si vanzari, on-line sau programare, experienta care credem noi ca nu poate fi decat benefica, ajutandu-ne sa realizam scopurile pentru care a fost creata aceasta asociatie.

Dacă doriţi să vă implicaţi activ, contactaţi-ne şi poate găsim o poziţie potrivită pentru îndemânările sau experienţa de care dispuneţi. Intotdeauna suntem în căutare de prieteni noi!

Totodată, dacă aveţi un proiect care credeţi că merită realizat şi sunteţi dispus să-l manageriaţi (măcar parţial), puneţi-l pe hârtie, contactaţi-ne, şi vom vedea dacă îl putem realiza împreună.

NOI suntem motorul!