September 2

Turul Dunarii – ziua 2

Scrisesem un post lung, plin de fotografii si patanii, aplicatia wordpress insa n-a catadicsit sa-l salveze 😐 asfel ca mai incerc odata, mai pe scurt insa ca raman fara baterie si n-am curent la campare 🙂
Deci: dupa o noapte la cort umeda de la condens si roua dimineata am stat sa se usuce cortul si mai sa pierdem trenul spre Cernavoda (nu-i voie cu bici pe autostrada),

image

l-am prins cand era “fluierat” sa plece.
Cernavoda frumos, geamie, muzeul Axiopolis, hoteluri si restaurante, canalul Dunare-Marea Neagra, zona pietonala si monument…

image

image

Apoi alte zone frumoase, producatori locali, cazari neasteptat de “performante” si privelisti criminale.

image

image

Ajunsi la Capidava ne-am cazat la casute si am fost sa luam masa in oras

image

image

Acum… la  nani! 🙂
Silviu

September 1

Turul Dunarii – ziua 1

Am inceput ziua in incalcelile itelor CFR, unde casieritele din gara Galati imi ziceau ca nu au cum sa-mi dea bilet pt. bicicleta la tren IR, iar nasul imi zicea ca el taxeaza bicicleta la kilogram in tren, 2lei/kg. Asta insemna sa dau cam 30lei peste cei 50 deja dati pe bilet, sub pretextul ca “trebuia sa o pui intr-un sac, sa nu se vada”, daca vreau sa o urc in tren ca si bagaj (demontata).
Pana la urma nasul a fost inlocuit de nasica, am scos coburile si pus bicla in capatul trenului cu ghidonul rotit ca sa nu incomodeze si nasica a “inchis ochii” si si-a imaginat sacul deasupra.
Pentru ca sa nu fie singura patanie, mi sa rupt si ventilul camerei de pe roata din fata cand incercam sa o mai umflu putin, asta ca sa nu ma plictisesc. M-am apucat tacticos sa schimb camera, si achitat de sarcina cu fix 15 min. inainte de Fetesti, unde aveam capatul calatoriei cu bicicleta in tren.
Odata coborat, m-am apucat de research,

image

am descoperit repede ca Fetesti Gara e de fapt “Fetesti oras” si ca in jurul garii e centrul lui. Am plecat mai departe la treaba, identificand si fotografiind obiectivelele stabilite de acasa, dar si altele.

image

image

Acum asteptam mancarea la Motel La Popescu, unde am pus cortul. Pozele de mai jos sunt de mai devreme 🙂

image

image

Mai multe detalii nu va mai dau, ne vedem maine! 😉

August 30

Turul dunarii – cuvant inainte

Dupa o saptamana agitata pentru procurarea celor necesare in calatorie, pre-cercetare si planificare, iata ca soseste si momentul adevarului: prima mea tura cicloturistica. Cred, sau cel putin sper, ca anii de mers pe munte, sfaturile si ce am mai citit pe ici pe colo despre aceste maratoane pe bicicleta sa ma fi pregatit macar 50% pentru ceea ce va fi, dar sunt sigur ca marja de neprevazut va exista (sper pozitiva si in limite normale).
Desi nu am pregatit inca tot calabalacul, va fac un “preview” la ce voi calari.

image

Deja mi-am luat si primul bobarnac la achizitionarea echipamentului, dupa ce ca n-am gasit nicaieri in Romania coburi high-end, m-am pricopsit cu doua coburi pentru aceeasi parte (stanga). Nu m-as fi gandit ca sunt speciale pentru o anume parte, insa forma si buzunarul atasat cu reflectorizant da de gol intentia proiectantului.
Asta e, timpul scurt de procurare m-a fortat sa-mi schimb alegerea, de la coburi serioase, la “ce-o fi, numai sa-mi fac treaba”. O consecinta directa de altfel a faptului ca romanii nu fac cicloturism, iar importatorii romani de biciclete, piese si accesorii nu investesc in materiale pentru aceasta nisa.
Noi sa fim sanatosi si sa ne dam, lucrurile sunt sigur ca se vor schimba, intotdeauna unde este cerere apare si oferta.
Pentru ca mtb-ul de 29″ nu este o bicla de cicloturism, aparatori de noroi nu am gasit, am improvizat insa unele

image

image

totusi sper sa nu fie nevoie sa le folosesc.
In alta ordine de idei, daca vreti sa plecati la drum lung, informati-va foarte bine din timp, achizitionati echipamentul din timp, ca sa nu aveti surprizele mele.
Ca sa termin intr-o nota pozitiva, aceasta postare este scrisa de pe telefon prin aplicatia wordpress si sper sa o folosesc (daca o sa am internet) la sfarsitul fiecarei zile pentru a va tine la curent 🙂
Nu in ultimul rand tin sa aduc multumiri speciale celor care au facut posibila implicarea mea si a Bike Works in acest proiect: Giplast Balkans – care a finantat participarea mea (echipament), si Mausbike – de la care am achizitionat echipamentele cu reducere fara precedent.

Ce sa mai zic, urati-mi vreme buna si vant din spate! 😉

Silviu Negoita

July 29

Mult a fost…

Privind în urmă la tura de sâmbata 26 iulie de până la Cârjelari, tură de 140 km-148 km (parerile sunt împărţite) nu pot decât să mă bucur că am reuşit să o duc la bun sfârşit alături de toată lumea. Pentru mine a fost însă o tură a contrastelor…
10527464_358109577647455_8925965902013098817_n 10462886_358109854314094_6333615094478905084_n
Ca de obicei reunirea lotului s-a făcut la trecere bac, primii kilometri de la I.C. Bratianu până la Garvăn i-am parcurs fără probleme, la fel şi dealul de după Garvăn către Jijila. Sub primele raze de soare am pedalat cu toţii într-un ritm bun, a urmat dealul de după Jijila care a cam scos sufletul din mine, pentru că am reuşit să-l abordez într-o viteză cam mare, astfel încât când am ajuns sus am avut nevoie de vreo sută de guri de oxigen straşnice, în repaus. Mi-am revenit după trei minute şi din nou în şa către Măcin unde am făcut o regrupare pentru hidratare.
10552361_358110634314016_1536221808092733551_n 10559752_358111047647308_9086270817351855634_n
Temperatura aerului începea să crească, am avut noroc însă de un uşor vânt din spate ce mi-a dat aripi până la Greci – nici nu ştiu când am ajuns la popasul Angelo, unde nu am zăbovit prea mult, doar o mica regrupare. Am luat direcţia Cerna, unde am mai stat un pic pentru realimentarea cu apă şi apoi tot înainte, kilometru după kilometru sub un soare care devenea tot mai arzător. Direcţia vântului s-a mai schimbat un pic, doar cât să ne fie ceva mai greu, dar fără probleme serioase. Am mai oprit pe ici pe colo să ne regrupăm, ne-am întâlnit inclusiv cu două grupuri de cicloturişti, doi erau din Franţa, iar celălalt din Serbia, Jone, făcea documentare a traseului Eurovelo 6 pentru ECF.
10384104_358111274313952_4623865928026141748_n 13875_358111330980613_844456284039025074_n
După ce o luăm iar din loc, ce îmi dă prin cap: să încerc să stau în roata lui Cristi Toderiţă – o duc aşa vreun kilometru numai şi mă resimt, aşa că renunt şi revin la ritmul meu propriu. După o nouă porţine de şedinţă de bronzare involuntară în pedalare, la o temperatură care ajunsese pe la 30 de Grade, ajungem după un deal mare pe care m-am simţit excelent şi o coborâre frumoasă pe la umbra, la popasul Căprioara. Am stat aici cred că vre-o ora şi jumătate pe puţin: am mâncat, ne-am hidratat, am glumit şi ne-am făcut calcule cam când vom ajunge înapoi la bac, în ideea să-l prindem totuşi pe ultimul.
10502338_358111664313913_3564765946165205608_n 10389703_358111844313895_8629725261407881671_n
Până aici nu am avut probleme, mă simţeam excelent, doar a fost exclusiv şosea. Şi plecăm. De fapt ne întoarcem puţin ca să intrăm pe porţiunea de off-road din traseul ce a cuprins Praporgescu-Cârjelari-Dorobanţu-Traianu-Turcoaia. Pe parcurs trecem si pe lânga un lac superb – Traian – care parcă ne făcea cu ochiul.
10401419_358274834297596_1938559733544231745_n 10525967_358276294297450_3112465313448064540_n
Undeva aproape de Turcoaia trupa organizează ad-hoc un duş de răcoreală sub stropitorile sistemului de irigaţii.
Deja simţeam că parcă nu mai sunt eu – sau poate tocmai că asta sunt: un om sfârşit dintr-o dată, cu câţiva km înainte de Turcoaia… Şi Doamne cât mai e până la Galaţi… Facem pauză de hidratare la Turcoaia, dar degeaba. Nu mă mai ajuta deloc picioarele, trag din greu, reuşesc să mă menţin pe la mijlocul grupului, dar cu efort supraomenesc. Şi ajungem în DN, pe drum către Măcin, iar de aici începe cu adevarat greul pentru mine.
10492034_358112660980480_364863672421409935_n 10532379_358112764313803_4520913753283666834_n
Pierd uşor-uşor contactul vizual cu trupa… văd în zare după câteva minute cum vine cineva cu bicicleta din sens opus: este Silviu care mă întreabă dacă sunt ok. Răspunsul meu: sunt terminat, nu mai pot da o pedală. Mă ia de după guler (rucsăcelul din spate) şi mă duce el un kilometru- doi (nu mai ştiu), poate şi mai mult. Urmează o coborâre uşoară şi îmi spune să încerc să îi iau roata. Reuşesc cu greu să pedalez – tone de plumb am în picioare. Nu îmi amintesc prea multe din porţiunea de până la Măcin, între timp însă am trecut prin toate stările posibile şi imposibile cu un singur gând: fiecare pedală dată mă duce mai aproape de casă. Silviu impune un ritm acceptabil care mă trezeşte uşor-uşor din agonie. În apropiere de Macin cei din faţă s-au oprit şi ei, dar noi continuăm până la intesecţia de DN-uri din oraş.
1468744_358113030980443_2727211322533213365_n 10513364_358113134313766_2647199372888554941_n
Regrupăm cu totii aici şi discutăm dilema: pe unde mergem spre Galaţi, pe la Brăila sau prin Garvăn?  Între timp sunt „forţat” (în sensul bun desigur) să mănânc ciocolată ca să-mi mai revin. Mai beau şi un ceai rece-rece. Îmi doresc în mintea mea să mergem pe la Garvăn, chiar dacă sunt dealuri, chiar dacă este vazut de cei mai mulţi ca fiind traseul mai greu. E un paradox pe care nu ştiu dacă îl voi putea înţelege vre-odată: dacă e deal e bine, dacă e plat sunt vai de capul meu… Poate că nu urc într-o viteză ameţitoare, dar mă simt bine. Şi…victorie: Silviu spune că mă duce el pe la Garvăn, apoi toţi se hotărăsc să meargă pe acolo, mai puţin Robert care e Brăilean.
10351150_358113364313743_8375423758393943249_n 10481147_358113340980412_2996493869184134900_n
Pornim, încep să urc, mă simt bine şi iau ceva distanţă, nu mai văd pe nimeni în spate, pedalez într-un ritm bun, mai cobor un pic, mai urc, parcă am aripi (de ciocolată!), şi tot aşa până la Garvăn. De aici mai scad un pic viteza pe plat dar reuşesc să ajung cu bine la bac, unde ne strângem cu toţii. Trecem cu bacul de la ora 20.00 şi suntem acasă.
10561532_358277354297344_2041759761676502386_n 10348439_358277410964005_8574556304701218923_n
Concluzie: Au fost 12 ore foarte frumoase de pedalat alături de oameni buni, şi surpriza… aş repeta o astfel de tură lungă oricând. Nu vreau să caut explicaţii pentru stările prin care am trecut, să spunem doar că a fost o zi aproape perfectă.

Ovidiu Matache

July 14

RT: „Competiţie” pe traseul Măcin XC

Lucrurile  au pornit de la o discuţie cu Silviu şi s-au petrecut în felul următor: săptamâna trecută, întrebându-l unde am putea pedala în week-end, m-a întrebat la rândul lui dacă am vreo idee, iar raspunsul meu a venit prompt: „la Măcin că e frumos”. „Iar Măcin?!” – a fost reactia lui, după care a continuat – „ok, mă gândesc la o altă variantă faţă de săptămâna trecută”. Zi şi făcut: în scurt timp a apărut pe Facebook evenimentul „Tura MTB – traseul de amatori Măcin XC”.
15193_354846607973752_4592826958697121324_n 10341685_354846714640408_3508168720412084577_n
La „start”, în Greci de data aceasta, s-au aliniat duminică dimineaţă 14 „concurenti” din Galaţi şi Brăila, ba şi un competitor din Olanda, toti cu gânduri extrem de ambiţioase: să parcurgă acest traseu într-un ritm acerb… adecvat fiecărui „adversar” (n.a. – exceptând, desigur anumite porţiuni unde entuziasmul specific oricărei competiţii a dat liber la frâu sau frâna oricui, după caz). Şi s-a pornit în cursă: la început fiecare îşi măsura „adversarii şi s-a pedalat uşor, de „tatonare”, de încălzire, ca doar era soare afară. Şi dintr-o dată ne-am trezit în adevărata zonă de start-finish a concursului Măcin XC din iunie unde s-a propus foarte „serios” de către unii să ne întoarcem deoarece s-ar putea considera că am facut traseul.
10336648_354846994640380_5297958745453044223_n 10478925_354847024640377_7185641002929386107_n
Dar noi suntem sportivi serioşi şi dacă tot am intrat în „competiţie” trebuie să procedam în consecinţă. Cei mai experimentaţi dau dovadă de fairplay şi ne spun că urmează o urcare lungă, abrupta şi ar fi bine să ne conservăm energia. „Să fie oare un truc? Să ajunga ei primii sus?”. Dar  începe cea mai „uşoară” porţiune a traseului – panta cea lungă şi frumoasă: unii pedalează lejer, alţii se duc ceva mai în faţă, dar se înaintează, trec unii pe lânga alţii, aceştia rămân în urma, iar devin primii, „lupta” e „strânsa” mai ales că se fac şi poze – („se trage tare”) şi lucrurile continuă tot aşa până sus.
10527723_354847331307013_8701628197156758791_n 10460505_354847304640349_24199227492442267_n
Şi se aude: “gata!”. Am ajuns în zona de creasta, regrupăm să facem poze, să mai vorbim unii cu alţii, ca aşa e la concurs  – plutonul trebuie să fie compact, ori greşesc?! Şi începe parcurgerea traseului la înalţime pe aceeaşi reţetă specifică: urcăm, coborâm, urcăm, coborâm, râdem cu un ochi cu altul ne concentram la porţiunile mici cu namol care se (des)prinde uneori de noi. Dar le lăsăm repede în urmă şi ajungem în zona Ţuţuiatul, unde luam apa de la Izvorul Italienilor şi pe nepusă masă, punem noi masa. Aşa e la concurs, trebuie să se manânce bine: şi nu de pe bicicletă, ci toată lumea într-un larg consens. După o pauză „scurtă” în jurul a 30 de minute, dacă nu şi mai mult, timp în care fiecare a putut să se odihnească, hidrateze şi să mănânce bine, apoi s-a trecut la o etapă grea care a necesitat efort, nu glumă: o poza de grup bine făcută (mai multe poze găsiţi pe Facebook).
10445505_354848001306946_3352673860621458732_n 10479064_354848167973596_445872748335413540_n
Se pedalează bine în continuare, semn că la concurs nu e de glumă şi începem să coborâm fiecare după puteri, când surpriza: coborâtorii buni îi aşteaptă şi pe ultimii concurenţi care vin “ca vântul şi ca gândul”. La bancuţă de la ieşirea din pădure s-a făcut regruparea, apoi mai urcam un pic ca să începem coborârea finală spre Greci, unde ajungem după circa patru ore (cred!) de când am plecat. În această localitate, până la maşini, suntem aşteptaţi de o mulţime de susţinători  care ne aplaudă frenetic.
10521343_354848967973516_5610800464154142304_n 10475930_354849074640172_4456294810942696754_n
Dar să ştiţi că nu s-a terminat aici evenimentul, urmând la popasul Angelo festivitatea de premiere cu mâncare, suc si bere.

P.S.: Cine credeti că a câştigat? Ca să aflaţi trebuie să concuraţi! 😉

 

Ovidiu Matache

February 15

Roata baaaa! … pe gheata

A fost odată cam saptamâna trecută , mai exact pe 9 februarie pe la Iaşi un minunat eveniment la care nu aveam cum să nu ne prezentăm – pe numele dânsului “Roţi pe Gheaţă”, organizat de Iaşi bike.  Trecut-am cu bine de illo tempore , să relatăm în continuare.

După îndelungi discuţii în prealabil , ca o fi înzăpezit , că o fi drumul plin de gropi… că or fi balauri şi dragoni pe drum, ne-am hotărât că duminică la ora 5 a.m. să plecăm spre Iaşi. Camarazi de drum au fost – Radu Dodu în calitate de conducător auto , decan de vârsta şi deschizător de drumuri; Florin Mârza şi Georgian Patriche . În afară de ceţăul dens şi aprig care a încercat să ne întârzie sosirea, pe drum notabil… doar faptul că unor oameni ar trebui să li se interzică sportul cu volanul în mână , mai ales pe vreme dubioasă.

Am ajuns în apropierea Pădurii Ciric după spusele unui gps de-l aveam la îndemana, lume veselă, fie de la vinul fiert , fie de la dorinţa de a concura în acest prim concurs de MTB pe anul 2014. La start s-au aliniat după numărătoarea noastră add hoc în jur de 90 de persoane cuprinzând mai multe categorii de vârstă: de la 16 pana la 50 ani. Eu şi Radu ne-am înscris la tura de amatori, care consta în 3 ture de traseu – 3.5 km de tură, în total în jur de 11 km de pedalat. Aţi zice ok… banal… 11 km… ha! ce-i şi asta?… păi… or fi fost ei 11 km mari şi laţi… dar să nu uităm că evenimentul s-a numit “Roţi pe Gheaţă” şi s-au cam ţinut de cuvânt. Prima parte a traseului era o urcare, din păcate pentru unii mai grăbiţi, în mare parte single trail unde nu se prea putea depăşi, după care urma o semi coborare unde se putea accelera destul de bine şi cam acolo a fost adevarata competiţie , iar sfârşitul traseului a fost o buclă pe plat plină de gheaţă , pământ şi un pasaj improvizat peste un pârâu unde toate camerele de luat vederi erau montate (evident acolo au fost şi cele mai spectaculoase căzături).

Ca impresie generală mi-a placut , am terminat cu toţii întregi traseul şi râzând. Scopul nostru , cel puţin al meu şi al lui Radu, a fost să mergem să ne distrăm, să mai schimbăm peisajul şi să vedem ce-i cu acest concurs. Ne-a placut şi am hotărât să-l înscriem pe lista de evenimente anuale la care vom lua parte de acum încolo. Am fost, ne-am distrat, am îngheţat şi povestea v-am relatat. Pace.

1920963_318110201647393_921746112_o1512100_318110448314035_673917741_o

 

Lee View. Terminat si afara.

 

Category: LeeView | LEAVE A COMMENT
January 30

Teroarea alba… :)

Postul meu n-are nimic in comun cu iuresul mediatic pe tema faptului ca… a venit iarna. Nu, doar vreau sa va atrag atentia si sa discut putin despre mine, dar si despre lucrurile nespuse ce ma “bantuie” de ceva vreme, si nu numai pe mine.
As discuta putin despre grupul de ciclisti care a aparut acum cativa ani in Galati si care a inceput sa miste lucruri pe care nu le mai clintise nimeni pana atunci. Ciclismul sau bicicleta in general insemna ca esti prea sarac sa ai masina si ai bicicleta sa te duci la munca cu ea, iar putinii ciclisti care erau nu formasera vre-un nucleu, nu aveau planuri de promovare a acestui sport, se dadeau doar pentru placerea proprie. Ce a urmat deja multi dintre voi cunosc: S-a strans un grup de oameni, printre care si eu, iar cu ajutorul ONG-ului in care activam la acel moment (SOS Pro Natura) am realizat primul concurs de MTB din judet, la Garboavele.
garboavele_xc_2011

Reusita/problemele lui nu vreau sa le discut, insa a fost PRIMUL PAS, unul decisiv! A urmat apoi inchegarea A.S. Clubul de Ciclism Galati si planuri diverse pentru promovarea bicicletei in Galati.  Mausbike, primul magazin serios de biciclete a aparut in Galati, lucrurile incepeau sa se inchege, proiectele sa apara, totul era bine.
imparte_drumul_marea_bicicleala

Problemele au inceput sa apara pentru mine incepand cu a doua editie de Garboavele XC, cand am realizat ca in afara de mine si de George implicarea celorlati era mai mult la nivel declarativ. Degeaba am insistat, amenintat, lumea isi vedea de antrenamente, astfel ca la acea editie m-am limitat la partea de design si web, lasandu-le celorlalti restul organizarii, chiar am si participat in cursa. Ceilalti a insemnat de fapt doar George.
ciclisti_galati

Ulterior, a aparut baiatul lui George si cam toata treaba a ramas pe umerii mei, eu organizam turele saptamanale, de sosea sau MTB, coordonam proiecte, ce mai trebuia sa se faca, restul tineau marginile. Evident nu am mai putut lucra mult astfel si la primul conflict intern paharul a dat afara iar eu am parasit CCG-ul. Nu mi-a fost usor, era ca si copilul meu, insa odata ce zic un lucru, am prostul obicei sa ma tin de cuvant.

A urmat colaborarea cu Sportul Pentru Tine la organizarea unui nou concurs de MTB -Zimbraria Neagra XC- apoi am devenit membru in administratia SPT si am inceput sa lucrez (remunerat) pentru ei, incepand inclusiv proiecte in zona Galati. In acele proiecte am invitat CCG-ul la parteneriate, cereri oficiale la care nici macar nu am primit raspuns, moment in care am realizat ca nu conteaza pentru unii cresterea comunitatii, ci imaginea personala.
zimbraria_neagra_xc_2012

Intre timp m-am apucat de organizarea Macin XC, iar am chemat CCG-ul ca si partener, iar am fost refuzat, insa multi dintre membrii lui (chiar si din fondatori) m-au sustinut si ajutat – de ce nu a putut si CG-ul sa profite de expunerea oferita? Orgolii.
macin_xc_2013

Ajungand la momentul Bike Works si uitandu-ma in urma, vad o serie de lucruri bune pe care le-am facut cu drag impreuna cu alti ciclisti galateni, dintre care pe multi ii consider prieteni, insa totodata vad inca parti ale acelui egoism care m-a indepartat si care din ce vad a impartit si CCG-ul in bisericute si a mai indepartat si pe altii.
Sunt situatii in care vine cineva si-mi spune “nu pot sa fiu membru Bike Works pentru ca deja sunt membru in CCG”.
Dar, haideti sa lamurim lucrurile:

  • – scopul Bike Works este promovarea bicicletei si dezvoltarea comunitatii – nu este unul sportiv, axat pe mers la concursuri pentru medalii si lauri
  • – organizam ture in jurul Galatiului si la munte – nu antrenamente sportive
  • – facem concursuri pentru promovarea bicicletei – nu pentru a avea mai multe sanse la medalii “acasa”
  • – proiectele noastre vor sa ofere galatenilor motive sa-si cumpere o bicicleta – nu incearca sa aduca resurse catre ONG ca sa faca din ei sportivi.

Toata povestea de mai sus a fost scrisa incercand sa va facem sa intelegeti ca nu facem concurenta si nu dorim sa fim concurenta CCG -care au ca scop principal latura sportiva- ci din contra, sa suplinim in Galati lipsa de proiecte orientate catre mase, care sa promoveze bicicleta si sa creeze infrastructura specifica. Invitam astfel CCG-ul sa fie parteneri activi in realizarea proiectelor Bike Works, sa terminam odata cu dezbinarea dintre ciclistii galateni, cu bisericutele, si sa cream o comunitate adevarata, puternica. Facem astfel apel la toti ciclistii, mai ales cei cu state vechi care s-au retras usor in umbra, sa iasa din nou in fata si sa facem lucruri frumoase impreuna!
Ce ziceti, se poate?

Silviu Negoita
presedinte Bike Works