July 29

Mult a fost…

Privind în urmă la tura de sâmbata 26 iulie de până la Cârjelari, tură de 140 km-148 km (parerile sunt împărţite) nu pot decât să mă bucur că am reuşit să o duc la bun sfârşit alături de toată lumea. Pentru mine a fost însă o tură a contrastelor…
10527464_358109577647455_8925965902013098817_n 10462886_358109854314094_6333615094478905084_n
Ca de obicei reunirea lotului s-a făcut la trecere bac, primii kilometri de la I.C. Bratianu până la Garvăn i-am parcurs fără probleme, la fel şi dealul de după Garvăn către Jijila. Sub primele raze de soare am pedalat cu toţii într-un ritm bun, a urmat dealul de după Jijila care a cam scos sufletul din mine, pentru că am reuşit să-l abordez într-o viteză cam mare, astfel încât când am ajuns sus am avut nevoie de vreo sută de guri de oxigen straşnice, în repaus. Mi-am revenit după trei minute şi din nou în şa către Măcin unde am făcut o regrupare pentru hidratare.
10552361_358110634314016_1536221808092733551_n 10559752_358111047647308_9086270817351855634_n
Temperatura aerului începea să crească, am avut noroc însă de un uşor vânt din spate ce mi-a dat aripi până la Greci – nici nu ştiu când am ajuns la popasul Angelo, unde nu am zăbovit prea mult, doar o mica regrupare. Am luat direcţia Cerna, unde am mai stat un pic pentru realimentarea cu apă şi apoi tot înainte, kilometru după kilometru sub un soare care devenea tot mai arzător. Direcţia vântului s-a mai schimbat un pic, doar cât să ne fie ceva mai greu, dar fără probleme serioase. Am mai oprit pe ici pe colo să ne regrupăm, ne-am întâlnit inclusiv cu două grupuri de cicloturişti, doi erau din Franţa, iar celălalt din Serbia, Jone, făcea documentare a traseului Eurovelo 6 pentru ECF.
10384104_358111274313952_4623865928026141748_n 13875_358111330980613_844456284039025074_n
După ce o luăm iar din loc, ce îmi dă prin cap: să încerc să stau în roata lui Cristi Toderiţă – o duc aşa vreun kilometru numai şi mă resimt, aşa că renunt şi revin la ritmul meu propriu. După o nouă porţine de şedinţă de bronzare involuntară în pedalare, la o temperatură care ajunsese pe la 30 de Grade, ajungem după un deal mare pe care m-am simţit excelent şi o coborâre frumoasă pe la umbra, la popasul Căprioara. Am stat aici cred că vre-o ora şi jumătate pe puţin: am mâncat, ne-am hidratat, am glumit şi ne-am făcut calcule cam când vom ajunge înapoi la bac, în ideea să-l prindem totuşi pe ultimul.
10502338_358111664313913_3564765946165205608_n 10389703_358111844313895_8629725261407881671_n
Până aici nu am avut probleme, mă simţeam excelent, doar a fost exclusiv şosea. Şi plecăm. De fapt ne întoarcem puţin ca să intrăm pe porţiunea de off-road din traseul ce a cuprins Praporgescu-Cârjelari-Dorobanţu-Traianu-Turcoaia. Pe parcurs trecem si pe lânga un lac superb – Traian – care parcă ne făcea cu ochiul.
10401419_358274834297596_1938559733544231745_n 10525967_358276294297450_3112465313448064540_n
Undeva aproape de Turcoaia trupa organizează ad-hoc un duş de răcoreală sub stropitorile sistemului de irigaţii.
Deja simţeam că parcă nu mai sunt eu – sau poate tocmai că asta sunt: un om sfârşit dintr-o dată, cu câţiva km înainte de Turcoaia… Şi Doamne cât mai e până la Galaţi… Facem pauză de hidratare la Turcoaia, dar degeaba. Nu mă mai ajuta deloc picioarele, trag din greu, reuşesc să mă menţin pe la mijlocul grupului, dar cu efort supraomenesc. Şi ajungem în DN, pe drum către Măcin, iar de aici începe cu adevarat greul pentru mine.
10492034_358112660980480_364863672421409935_n 10532379_358112764313803_4520913753283666834_n
Pierd uşor-uşor contactul vizual cu trupa… văd în zare după câteva minute cum vine cineva cu bicicleta din sens opus: este Silviu care mă întreabă dacă sunt ok. Răspunsul meu: sunt terminat, nu mai pot da o pedală. Mă ia de după guler (rucsăcelul din spate) şi mă duce el un kilometru- doi (nu mai ştiu), poate şi mai mult. Urmează o coborâre uşoară şi îmi spune să încerc să îi iau roata. Reuşesc cu greu să pedalez – tone de plumb am în picioare. Nu îmi amintesc prea multe din porţiunea de până la Măcin, între timp însă am trecut prin toate stările posibile şi imposibile cu un singur gând: fiecare pedală dată mă duce mai aproape de casă. Silviu impune un ritm acceptabil care mă trezeşte uşor-uşor din agonie. În apropiere de Macin cei din faţă s-au oprit şi ei, dar noi continuăm până la intesecţia de DN-uri din oraş.
1468744_358113030980443_2727211322533213365_n 10513364_358113134313766_2647199372888554941_n
Regrupăm cu totii aici şi discutăm dilema: pe unde mergem spre Galaţi, pe la Brăila sau prin Garvăn?  Între timp sunt „forţat” (în sensul bun desigur) să mănânc ciocolată ca să-mi mai revin. Mai beau şi un ceai rece-rece. Îmi doresc în mintea mea să mergem pe la Garvăn, chiar dacă sunt dealuri, chiar dacă este vazut de cei mai mulţi ca fiind traseul mai greu. E un paradox pe care nu ştiu dacă îl voi putea înţelege vre-odată: dacă e deal e bine, dacă e plat sunt vai de capul meu… Poate că nu urc într-o viteză ameţitoare, dar mă simt bine. Şi…victorie: Silviu spune că mă duce el pe la Garvăn, apoi toţi se hotărăsc să meargă pe acolo, mai puţin Robert care e Brăilean.
10351150_358113364313743_8375423758393943249_n 10481147_358113340980412_2996493869184134900_n
Pornim, încep să urc, mă simt bine şi iau ceva distanţă, nu mai văd pe nimeni în spate, pedalez într-un ritm bun, mai cobor un pic, mai urc, parcă am aripi (de ciocolată!), şi tot aşa până la Garvăn. De aici mai scad un pic viteza pe plat dar reuşesc să ajung cu bine la bac, unde ne strângem cu toţii. Trecem cu bacul de la ora 20.00 şi suntem acasă.
10561532_358277354297344_2041759761676502386_n 10348439_358277410964005_8574556304701218923_n
Concluzie: Au fost 12 ore foarte frumoase de pedalat alături de oameni buni, şi surpriza… aş repeta o astfel de tură lungă oricând. Nu vreau să caut explicaţii pentru stările prin care am trecut, să spunem doar că a fost o zi aproape perfectă.

Ovidiu Matache

June 18

Partea „nevăzută” de la Măcin XC 2014

Sâmbătă – 7 iunie 2014. Ora 8.00. Undeva în Munţii Măcinului, în zona de start: „Mutaţi generatorul!”, „Unde-i banda de scotch?”, „Lipseşte un băţ de la cortul ăsta! Stai că l-am găsit”, „Unde-i Silviu?”, „În cutia asta sunt pachetele de concurs?”. Se vorbeşte mai mult monosilabic, iar o mână de oameni cu tricourile „BikeWorks” este într-un „du-te vino” continuu. Nu reuşesc decât să schimb câteva vorbe cu unii dintre ei. Răsar de nicăieri „mecanturiştii”, toţi cu tricouri portocalii – ştiu ce au de făcut şi pleacă repede pe traseu la punctele de alimentare cu toate cele necesare.
Fetele de la BikeWorks şi câţiva voluntari pun la punct pachetele de concurs la pavilionul verde. „Nu parca maşina acolo!”, strigă cineva. Mai trebuie ridicate câteva pavilioane – împreună cu Mihai, Adi şi Sorin trecem la treabă. Ne mai ajută şi alţii. Se mai cară cutii, se munceşte de zor. Liviu, MC-ul, face probe la microfon, anunţă toate evenimentele, pune muzică rock – vrea să se convingă poate că ne-am trezit de-a binelea. Radu aleargă şi el de colo-colo. Silviu merge să verifice fiecare detaliu. În câteva minute totul este pregătit, iar primii concurenţi vin să-şi ridice pachetele de concurs. Mai în spate, pe pirostrii fierbe la ceaun fasolea cu ciolan. Se amplasează şi dozatoarele de bere. Spectatorii se bucură din plin şi îşi dau coate.
DSCF7748 DSCF7751
„Se fac înscrieri şi la faţa locului?”, întreabă cineva. „Da, mergi repede că trebuie să se dea startul”, îi răspunde un concurent. Se aglomerează repede la pavilionul pentru înscrieri. Vergi şi Bianca împreună cu voluntarii fac totul să decurgă conform planului.  În jur se râde, se spun glume, unii concurenţi se urcă pe trainnere, dar încordarea pluteşte în aer. Startul se amână cu câteva minute pentru ca nimeni să nu rămână în afara concursului. Sunt în jur de 300 de concurenţi. „Vă rugăm să vă aliniaţi la start!”, se aude la un moment dat în boxe. Nu durează mult şi … „3,2,1, START!”. Este puţin trecut de ora 11.00.
Concurenţii au plecat, dar organizatorii mai au mult de lucru. Urmează cursa pentru copii la care se fac înscrieri la faţa locului. Se pleacă repede către zona amenjată pentru aceştia. Sunt unii micuţi fără căşti de protecţie!!! Vergi nu îi lasă să plece în cursă până când nu sunt împrumutate câteva căşti de la câţiva copii mai mari. Acum totul este în regulă: se dă startul, iar micuţii dau la pedale cât pot de tare, fiind susţinuţi puternic de părinţi şi un public numeros, captivat de cursă. Trec toţi linia de finish în uralele spectatorilor.
DSCF7752 DSCF7765
A trecut şi acest moment. Încep pregătirile pentru decernarea trofeelor şi diplomele. Se amenajează scena unde va avea loc festivitatea de premiere. Se mai mută din lucruri în zona scenei şi nu nu trece mult şi apar şi primii concurenţi de la amatori şi elite. Toţi care ajung primesc medalii de finisher. Concurenţii sunt obosiţi, dar fericiţi. Discut cu mulţi dintre ei: s-au bucurat de o cursă spectaculoasă şi toţi promit că vor reveni cu mare drag la ediţia de anul viitor.
Îl zăresc pe Silviu cum discută cu cineva de la Parc. Vreau să-i iau un mini-interviu, dar fuge repede să supravegheze modul în care se pregăteşte festivitatea de premiere. Într-un final reuşesc „să-l prind”. Pare mulţumit de felul în care s-au derulat lucrurile. Îl întreb şi de Măcin XC 2015.  „Evident nimic nu este perfect, probabil sunt şi persoane care vor avea anumite nemulţumiri, dar în general feedback-ul e bun. Dacă totul va fi bine, anul viitor facem şi Măcin XC, ediţia a treia”, îmi spune, printre altele. Pleacă repede în zona de premiere.
DSCF7781 DSCF7786
În spatele scenei s-au afişat rezultatele. Concurenţii şi susţinătorii lor se îngrămădesc la liste. „Parcă ne uităm la rezultatele de la examen”, se aude de undeva din spate.
Fetele mai au de scris diplomele pentru câştigători, sunt aranjate şi trofeele şi medaliile. Festivitatea de premiere începe în jurul orei 16.00, iar câştigătorii sunt aplaudaţi. Cei de la BikeWorks pot răsufla uşuraţi – au reuşit cu ajutorul voluntarilor să organizeze unul dintre cele mai frumoase concursuri de MTB, după cum mi-au spus mulţi dintre concurenţii cu care am discutat.
DSCF7793 DSCF7811
Şi nu a fost uşor. Organizatorii s-au preocupat de acest concurs încă de la începutul anului: s-au stabilit contacte cu autorităţile, s-au obţinut aprobări, s-au decis traseele, s-a alergat după sponsorizări, mese, scaune, pavilioane, trofee, medalii, numere de concurs, s-a făcut promovare, s-au ţinut şedinţe peste şedinţe, etc.
Sâmbătă, 7 iunie, concurenţii, susţinători şi spectatorii au văzut doar o parte din ceea ce a realizat BikeWorks. Personal am putut vedea că şi numai câţiva oameni inimoşi, în regim strict de voluntariat, pot crea o poveste foarte frumoasă. Iar în week-endul abia încheiat aceasta a fost „Măcin XC 2014”.  BikeWorks însă nu se opreşte aici!

Ovidiu Matache

February 4

Iarna nu-i ca vara?!

Stateam si ma gandeam ieri daca am mai patit-o vre-odata pana acum sa dau peste un “politai-Dorel”… nu cred. Daca pana acum am categorisit politisti in 3 variante:  militieni, brainwash si oameni OK (cu jobul asta ingrat), de la tura de hiking de Duminica insa, a aparut si a 4-a categorie, probabil aceea din cauza careia au aparut toate bancurile cu politisti, de genul “doi politai numarau o bila”.  Dar haideti sa va povestesc patania care m-a facut sa injur cat n-am injurat jumatate din anul trecut 🙂

tura-macin-3

Duminica dimineata la 8.00, dupa doar 2 ore de somn, ma trezesc, imi iau rucsacul si jumatatea (aia buna) si plec sa ma intregesc grupul de 15 persoane care ne-am anuntat plecarea in tura de Hiking in Pricopan. Dupa o “scurta” asteptare de vre-o 20 minute (Oanaaaa!!!) au ajuns si ultimii participanti si am plecat spre Macin via Braila.
Drumul cel putin bun, pana in Macin, acolo (ca in orice oras romanesc “viscolit”) ne-am strecurat printre nametii din stanga si dreapta, ca sa ajungem pe deal, in DN, cam in dreptul Alcovin aka. Crama Dobrogeana,  capatul curcubeului, Vinuri de macin, licori magice (note to self: mergi si cumpara un Pelegrin!)… dar sa revenim ca m-am pierdut in amintiri placute 🙂

tura-macin-1

Cum spuneam, in dealul de dupa Macin, hop politia in drum, troiene stanga-dreapta, drumul deschis pe un singur sens… Am facut intrebari, am aflat ca e o portiune viscolita pe care se circula in coloana, am sunat prietenii din Greci si ni s-a zis ca acolo e bine si frumos deszapezit, drumul spre Manastirea Izvorul Tamadurii fiind inchis si neavand chef sa mergem prin camp deschis cativa kilometri, am votat sa mergem in Greci si sa facem un traseu in zona.
Zis si facut, am plecat spre Greci, am trecut fara nici un fel de problema de zona problematica (din cauza vantului care batea foarte tare si aducea zapada pe drum), am intrat cu masinile in Greci pana aproape de locul unde s-a inceput constructia punctului de informare, la 500m de intrarea in PN Macin de sub Cartalu, denumita Dealul cu Drum.

tura-macin-4

Am trecut de la un peisaj lunar, batut de vant, cu foarte putina zapada, la adapostul pe care il ofera padurea si am intrat cu sete in zapada pulver depusa cam de-un genunchi. Erau urme proaspete, mai trecuse cineva pe acolo, nu cu mult timp in urma (ulterior am aflat si cine) si am inaintat prin zapada cu setea celui care n-a vazut zapada de craciun, de revelion, nici macar la ski-ul “rezervat” din timp (asta ca sa mi se reaminteasca ca nu-i bine sa-ti faci planuri de prea din timp 😀 ).

tura-macin-2

Iesim in “golul alpin”, apar de nicaieri japonezii cu DSLR-urile si fura cate putin din frumusetea locurilor imprimand-o RAW, vantul este iar stapan pe situatie si ne biciuie in rafale sustinute, insa noi ne bucuram, suntem veseli si continuam periplul. Incepem sa calarim stancariile, sa vorbim mai mult, “uite, pe aici trece traseul Elite de la Macin XC !”, “uite, acolo e Moroianu si rezervatia stricta” sau “uite Pietrele Mariei si startul de la Macin XC (deh, partea de biciclete nu poate sa dispara complet din discutie, nu?)… si inaintam.

tura-macin-7

Ajunsi la “baza” varfului Cartalu descoperim ca zapada s-a ascuns acolo de vant, iar pe alocuri ne gadila soldurile. Dispar ca prin minune aparatele foto inapoi in gaurile negre de unde au aparut, dar apar insa gafaiturile de la efortul sustinut (cel putin la mine care fiind in fata rupeam carare proaspata).

tura-macin-6

Am mai fi mers, ma gandeam sa iesim in drumul de creasta, sa urcam la Tutuiatul, ca apoi sa coboram prin cariera, insa faptul ca ziua e scurta ne-a facut sa lasam visarea sa curga pe viscol la vale. Ne-am oprit desupra vaii Racova, eu imaginandu-mi “Bile”, “Paianjenul” (trasee de catarare), unii imparteau dulciuri (La multi ani Oanaaaaa!!) si toti pozandu-se de zor 😀 As putea zice ca a fost tabara de fotografie, la sfarsit adunand peste 500 pozne, insa n-am sa zic asta, mai ales cand in acelasi timp ceva mai incolo, la Pietrele Mariei, un maestru facea arta (Mircea Bezergheanu).

tura-macin-5

Am terminat pozele, mancarea, am coborat Dealul cu Drum, ne-am si bulgarit putin inainte sa iesim in tundra, nu prea veseli insa multumiti ne-am suit in masini si am luat-o din loc spre casa.

tura-macin-8

Aventura noastra nu s-a oprit aici insa, unii ar putea spune ca ea abia incepea 🙂
Ajunsi la popasul Angelo, aflam de la Politie ca deja plecase coloana de masini spre Macin si ca urma sa asteptam mai mult de o ora pana vom putea trece, astfel ca ne-am pus la masa, deh, efortul depus in munti sapase in stomacurile noastre si trebuiau si ele omenite. O ciorba, o friptura, o tochitura dobrogeana (recomandare!), un pahar de Vin de Macin (daaa!), mai mai ca nu ne dadeam dusi, insa pana la urma ne-am ridicat…

tura-macin-9

Plecam, nu facem bine 2-300 m, cand coloana se opreste, una din masinile din fata ajunsese cum-necum de-a curmezisul strazii… ne mobilizam si o impingem sa revina pe drum si ne continuam drumul. La un moment dat trecem si de freza care sapa de zor in zapada, insa dupa alte cateva sute de metri, in dealul de dupa Potcoava (intersectia cu drumul de Carcaliu) ne blocam iarasi, aceeasi masina se blocase si nu se mai putea misca. Operativi si echipati pe masura, n-am stat sa ne gandim si am iesit cu manusi, parazapezi si lopeti sa deblocam drumul. Dupa ceva chin (masina statea pur si simplu cu burta pe zapada), am reusit s-o urnim si i-am zis sa bage pedala… zis si facut, a bagat pedala si… in 50m era blocata iar. Deja se lasa seara, vantul batea mai abitir sufland zapada de pe camp si aducand-o in drum si peste masinile noastre, speriind unele fete. Dupa inca ceva munca de deszapezire a respectivei masini incep sa observ detalii: masina – VW Jetta, si hopa,  infipta bine in luneta din spate o uniforma de politie, cauciucurile erau de vara (chiar daca semanau cu cele de iarna, controlul era zero pe zapada)…
Imi pare rau ca n-am facut si fotografii, am stat aproape 2 ore sa-l scoatem pe individ de vre-o 4 ori din zapada, toata treaba, pe 1km de sosea, cu inca 2-3 masini in spatele la ale noastre 3, si vola inchizand coloana.
Noi eram asa de incalziti (si de la efort si de la nervi), temperatura de afara mai crescuse, vantul insa nu se lasa si arunca cu zapada in noi, zapada care se topea la contact si ne-am trezit la un moment dat ca eram uzi bine pe fata…
Intr-un sfarsit, dupa un alt hei-rup, magicul nostru politist blond (da, era si blond) a reusit sa demareze o bucata mai buna, doar ca sa ajunga iar de-a curmezisul soselei. Bafta noastra mare (deja joaca dura cam de vre-o doua ore si riscam sa nu mai prindem ultimul bac) a fost ca ajunsesem intr-o zona destul de lata incat sa putem trage masinile pe dreapta, sa treaca vola din spatele coloanei in fata, sa traga masina de raliu inapoi 50m, destul cat sa ne putem strecura noi mai departe.

Ce-i in capul unora care pleaca la drum de iarna cu astfel de cauciucuri… n-am sa inteleg vre-odata, cu siguranta insa ne e dator vandut pentru tot ajutorul dat (in timp ce el statea la caldurica in masina, ca nu era nici imbracat de iarna)… cat despre bun simt – eu unul n-am auzit nici macar un “multumesc”.

Traiasca!

Silviu Negoita